Cercetători au identificat fragmente de piele cusută cu o vechime de aproximativ 12.600–11.880 de ani, descoperite în peșteri din Oregon. Descoperirea redefinește înțelegerea tehnologiilor utilizate de populațiile indigene americane la finalul ultimei ere glaciare și reprezintă cele mai vechi urme de îmbrăcăminte cusută din lume, precum și singurele piese de acest tip din perioada Pleistocenului recuperate până acum.

Studiul, publicat în revista Science Advances, analizează 55 de artefacte din două situri din Oregon: Cougar Mountain Cave și Paisley Caves. În eşantionul studiat, se află fragmente organice extrem de fragile, inclusiv piele cusută, cordaje, împletituri, elemente din scoarță și lemn. Mediul uscat din peșteri a permis conservarea remarcabilă a acestor obiecte, rare în context arheologic global, unde materialele perisabile se degradează rapid.

Artefactele au fost datate prin radiocarbon, iar rezultatele indică perioada în Younger Dryas, între 12.900 și 11.700 de ani în urmă. Cele trei fragmente de piele analizate provin de la elan nord-american (Cervus canadensis). Acestea au fost prelucrate, depilate și cusute cu fire obținute din combinații de fibre vegetale și păr animal, evidențiind o tehnologie avansată pentru acea epocă.

Deși fragmentele nu pot fi definite drept piese de „haină completă”, experiența și analiza tehnică sugerează că acestea pot fi părți din îmbrăcăminte sau încălțăminte. Structura cusăturilor și modul în care pielea a fost prelucrată permit această ipoteză, mai ales în contextul unui climat rece și imprevizibil, unde astfel de tehnologii oferau o protecție superioară.

Numberărul mare de ace de os găsite în regiune, inclusiv unele extrem de fine, susțin teoria că aceste artefacte au fost confecționate cu meșteșug și cunoaștere avansată. Produse precum acele de os necesită un nivel de îndemânare și tradiție transmisă între generații, respingând ideea unor improvizații ocazionale sau tehnici primitive.

Analizele obiectelor decorative și perforate sugerează că și îmbrăcămintea avea un rol social. Pe lângă protecția împotriva frigului, aceste piese putea transmite informații despre apartenență, statut sau identitate culturală. Astfel, vestimentația nu avea doar funcție utilitară, ci și valențe estetice și simbolice.

Descoperirea modifică perspectiva asupra populatiilor din Asia de Nord-America. În plus față de uneltele litice și vânătoare, tehnologia perisabilă, precum textilele sau pielăria, pare să fi fost esențială pentru supraviețuire și organizare socială. Lipsa acestor artefacte în arheologie se datorează conservării rare, dar acestea erau componente centrale ale vieții zilnice.

Se observă o dispariție a acelor foarte fine cu ureche din peisajul arheologic aproximativ după 11.700 de ani, coincide cu finalul perioadei Younger Dryas. O posibilă interpretare este că, odată cu îmbunătățirea condițiilor climatice, importanța îmbrăcămintei complexe scădea, iar tehnologiile mai sofisticate nu mai erau necesare.

Rezultatele indică existența unor sisteme tehnice complexe la 12.000 de ani în urmă. Se evidențiază o cunoaștere avansată a selecției și prelucrării fibrelor, pielii, iar sistemele de instrumente osase și elementele decorative reflectă o cultură materială sofisticată și o organizare socială avansată. Aceasta contrazice concepția simplistă despre primele populații americane ca fiind doar vânători primitiv.

Descoperirea evidențiază importanța analizei materialelor fragile și a contextului stratigrafic în reconstruirea epocilor trecute. Datarea precisă și analizele biomoleculare permit reconstrucții detaliate despre tehnologiile perisabile în viețile omenirii preistorice. Fragmentele de piele cusută din Oregon confirmă că oamenii timpului foloseau tehnologii complexe pentru adaptare și exprimare culturală, care au supraviețuit până în prezent ca martori tăcuți ai trecutului lor.

Tehnologie