Analistul a subliniat că această hotărâre era previzibilă și că administrația Donald Trump a transmis încă din primul mandat intenția de a-și redefini prioritatea în strategia de securitate națională.

„Administrația americană a anunțat de multă vreme, încă din primul mandat al lui Donald Trump, dar cu o accentuare mai puternică în al doilea mandat, că perspectiva de securitate a SUA va suferi modificări. Astfel, trebuie să fim conștienți că, inclusiv, instituțiile de securitate sau abordările specifice Războiului Rece, care au fost relevante în trecut, nu vor mai fi aplicabile azi sau nu vor mai fi valabile pentru administrația Trump. Donald Trump vede lumea dintr-o perspectivă total diferită. În discursul său de politică externă din 2016, înainte de a prelua funcția, a exprimat clar interesele sale în domeniul securității și a menționat faptul că își dorește dialog cu China și cu Federația Rusă. Aceste poziții nu se aliniază foarte bine cu logica securității din perioada Războiului Rece. În plus, aceste tendințe au fost puse în aplicare, mai greu în primul mandat Trump, dar în mod sigur mai rapid în al doilea mandat”.

El a reiterat că prezența militară suplimentară a Statelor Unite în Europa de Est, stabilită de administrația Biden după invazia Rusiei în Ucraina, a fost una temporară.

„De la începutul anului, Pentagonul și oficialii americani ne-au informat că vor retrage cel puțin 10.000 de soldați din estul Europei. În realitate, din cei 20.000 trimiși în zonă de președintele Biden ca urmare a invaziei Rusiei în Ucraina, se aveau în vedere retrageri parțiale. Era clar încă de atunci că prezența lor era temporară, iar intenția de a-i menține permanent nu fusese exprimată. Astfel, aceste retrageri devin ușor de implementat. Îngrijorările din spațiul public ar fi trebuit să fie însoțite de dezvoltarea unor strategii de securitate naționale și europene pentru a compensa această reducere, fapt știut cel puțin din luna precedentă”.

Expertul consideră însă că cea mai importantă problemă este lipsa unei strategii europene coerente de apărare, menită să echilibreze reducerea angajamentului Statelor Unite.

„Opțiunea Europei este să construiască o arhitectură de securitate dedicată în special Europei, mai puțin centralizată pe NATO. Aceasta reprezintă o întrebare majoră. Trecerea de la asigurarea că niciun teritoriu al NATO nu va fi invadat sau afectat de Rusia, către asigurarea că niciun teritoriu al Uniunii Europene nu va fi atacat, indică o schimbare politică fundamentală. În fața acestei atitudini, Bruxelles a decis să neglijeze NATO și să își construiască propria schemă de securitate, dedicată exclusiv Uniunii Europene. În prezent, se vorbește despre posibilitatea ca Rusia să atace frontierele Uniunii, nu neapărat cele ale NATO. Această schimbare în discursul politic indică o mutație strategică majoră. Se pare că Bruxelles-ul a valorificat acest context pentru a reduce dependența de NATO și pentru a crea o entitate de securitate proprie, fără un control clar asupra acesteia. Întrebarea esențială este care este viziunea României în condițiile în care, odată cu scăderea interesului Statelor Unite pentru flancul estic, soluția aleasă va fi să continuăm sprijinirea NATO cu resurse apropiate de 5%, sau vom dezvolta un nou cadru de securitate european, cu costuri și implicații necunoscute”.

Referitor la relația bilaterală cu Statele Unite, Dungaciu a menționat: „Din punct de vedere politic, colaborarea cu SUA este nestructurată, iar oficialii români încearcă să creeze legături prin canale informale sau administrative, precum grupuri de lobby sau instituții de securitate, mai degrabă pentru influențarea opiniei publice decât pentru consolidarea unor parteneriate solide. Întâlnirile oficiale, precum cea cu Secretarul de Stat american, au fost de nivel protocolar minim. Aceste contacte sunt mai mult utile pentru campanii de imagine, decât pentru dezvoltarea unor relații eficiente. Relația politică directă rămâne subdezvoltată, ceea ce complică eventualele întâlniri sau colaborări la nivel înalt, cum ar fi un summit prezidențial. În comparație, Polonia beneficiază de relații mai solide și mai active în acest domeniu. Acest dialog inadecvat limitează impactul strategic și poate afecta poziția României în zona de securitate”.

Analistul a observat și o tendință de orientare a României spre un proiect european de apărare, ca alternativă la dependenta de alianța NATO.

„Este o decizie politică a Bucureștiului să pună accent pe cooperarea cu Uniunea Europeană. Aceasta înseamnă o mutare clară de priorități: de la parteneriatul cu Statele Unite către unul cu state europene, în special cu Franța. Această alegere implică riscuri, mai ales într-un context în care configurarea unei armate europene rămâne încă neclară, cu multiple întrebări privind controlul, structura și comandamentele sale. În condițiile unui conflict la frontiera noastră, este riscant să ne bazăm pe structuri încă neînțelese complet”.

„Africa de Sud a fost centrul atenției mondiale până nu demult, însă acum lumea occidentală devine tot mai restrânsă, iar noi trebuie să ne reevaluăm prioritățile. America și-a exprimat clar că se concentrează în special pe Asia și Orientul Mijlociu, considerând Europa mai puțin relevantă din punct de vedere economic, politic și de securitate. La Casa Albă există o dispreț față de capabilitățile europene, economice, militare și politice. În plus, lipsa unor lideri europeni cu viziune clară și conștientizare strategică afectează poziția noastră. Biden pare a fi ultimul politician din perioada războiului rece pentru care interesele principale ale SUA sunt legate de relația cu statele americane. În consecință, modul de raportare al administrației americane față de Europa se schimbă radical”, a mai spus Dan Dungaciu.

Ministerul Apărării Naționale a anunțat că mai puțin de o mie de militari americani vor rămâne în România, după decizia Statelor Unite de a ajusta prezența trupelor din Europa centrală și de est, fiind notificată această reducere.