„Sunteți copii ai unor părinți educați într-unul dintre cele mai bune sisteme educaționale, pentru că Ceaușescu a asigurat alfabetizarea României. Probabil, părinții dumneavoastră au avut locuri de muncă în întreprinderi, fabrici, uzine sau instituții, datorită faptului că regimul Ceaușescu a construit ceea ce acești indivizi și dezerți ai poporului român au încercat să distrugă și au distrus”, a declarat Diana Șoșoacă.

Întrebată despre abuzurile regimului comunist în contextul construcției Canalului Dunăre – Marea Neagră, aceasta a răspuns că „Și eu am avut (rude și bunici, n.r.), dar îl confundați pe Ceaușescu cu regimul sovietic și stalinist. Este nevoie de mai multă documentare și studiu istoric”, a completat Șoșoacă.

Pentru declarațiile sale, reprezentanții Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc au depus o plângere penală împotriva Dianei Șoșoacă. Este acuzată de promovarea cultului persoanelor vinovate de infracțiuni grave împotriva umanității și crime de război, conform O.U.G. nr. 31/2002.

Ce se verifică?

Care a fost evoluția ratei de alfabetizare în România în perioada regimului condus de Nicolae Ceaușescu?

Verificare

Ideologia comunistă a apărut în România la începutul secolului al XIX-lea. Între 1947 și 1965, regimul a fost puternic influențat de Uniunea Sovietică, fiind condus, în principal, de Gheorghe Gheorghiu-Dej.

După 1948, o dată cu intrarea țării în zona de influență sovietică, a fost implementat un program de alfabetizare, cunoscut sub numele de „eradicarea analfabetismului”, terminat în 1956 (v.p. 263 din studiul Alfabetizarea în educația adulților sub regimul comunist). 

În volumul România și Europa – Acumularea decalajelor economice 1500 – 2010, de Bogdan Murgescu, „se estimează că în 1948 mai existau în România aproximativ 4 milioane de analfabeți, adică circa 29% din populația de 7 ani și peste” (v.p.386), iar la începutul anilor 90, rata de alfabetizare era de peste 90%. Deci, când a ajuns la putere Nicolae Ceaușescu, rata era deja de circa 70%, crescând până la 90% până la sfârșitul dictaturii.

Conform datelor statista.com, în 1976, rata de alfabetizare la nivel mondial era de 65,59%. Mai multe informații despre acest subiect pot fi găsite într-un raport UNESCO.

Potrivit volumului „România un secol de istorie”, rețeaua de învățământ (grădinițe, școli primare și gimnaziale, licee, universități) a evoluat astfel și-așa.

(datele despre evoluția unităților de învățământ sunt incluse mai jos, dar se va păstra structura originală a textului)

Dacă în anul școlar (universitar) interbelic 1938/1939 – caracterizat printr-o economie stabilă a României – funcționau 159 000 unități școlare, din care: 16 000 de grădinițe, 137 000 de școli primare și gimnaziale, 408 licee, 224 școli profesionale și 16 instituții de învățământ superior public cu 33 de facultăți, în anul școlar (universitar) 1948/1949 – caracterizat printr-o nouă reformă a învățământului – rețeaua de unități de învățământ cuprindea 191 000 de unități școlare, din care: 3 000 grădinițe, 148 000 școli primare și gimnaziale, 281 licee, 511 școli profesionale, 454 școli postliceale de specialitate și tehnice de maiștri și 47 instituții de învățământ superior public cu 129 facultăți.

Curba ascendentă a evoluției a continuat ulterior.

Este important să se țină cont că datele ar fi putut fi manipulate pentru a se armoniza cu discursul oficial al perioadei comuniste, prin care se promova „omul nou”.

Concluzie

Având în vedere aceste informații, declarațiile Dianei Șoșoacă sunt eronate. Rata de alfabetizare în România se situa la circa 70% în momentul când Nicolae Ceaușescu a preluat puterea și a crescut la peste 90% în 1990.