Penitenciarele din România se confruntă cu o capacitate insuficientă pentru numărul total de deținuți. La nivel național, efectivul suma aproape 24.000 de persoane, în condițiile în care numărul locurilor disponibile în penitenciare este de circa 23.000, ceea ce generează supra-aglomerare.

Proiecte de extindere și construcție nouă

Ministerul Justiției a demarat construcția a două penitenciare noi, la Unguriu și Berceni. Fiecare dintre aceste unități va avea aproximativ 1.000 de locuri. Finanțarea proiectelor provine dintr-un împrumut obținut de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Lucrările au început în 2020, însă progresele sunt încă de aproximativ 13–15%.

Stadiul și dificultățile implementării

Proiectele de construcție se confruntă cu probleme legate de fondurile disponibile. În prezent, mai sunt doi ani pentru finalizarea a 80% din lucrări. Ministrul Radu Marinescu a afirmat că eforturile pentru obținerea fondurilor suplimentare au fost intense, dar resursele încă lipsesc. A pledat pentru alocarea urgentă a fondurilor în acest an, însă nu toate necesitățile financiare au fost acoperite.

Reducerea riscurilor și monitorizarea deținuților

Un obiectiv principal al autorităților este reintegrarea socială a deținuților, nu menținerea pe termen nelimitat în detenție. În acest sens, s-au introdus brățări electronice de monitorizare pentru a gestiona mai eficient procesul de eliberare condiționată și pentru a preveni dispariția persoanelor private de libertate.

Radu Marinescu a explicat că trecerea de la regimuri mai restrictive la cele mai ușor de gestionat, inclusiv revenirea în familie, necesită un sistem de supraveghere eficient. Brățările electronice reduc riscul ca deținuții să dispară și emit o alertă imediată dacă sunt scoase din aria autorizată.

Strategie mai largă de reintegrare

Ministrul a menționat că dezvoltarea infrastructurii penitenciare și utilizarea tehnologiei sunt doar o parte a strategiei de reintegrare. Implicarea mediului privat și un sistem de monitorizare eficient sunt vitale pentru ca deciziile privind eliberarea și reintegrarea să fie conforme cu realitatea fiecărui deținut.

Fără aceste măsuri, toate deciziile vor continua să fie subiective și ineficiente în procesul de reintegrare socială.