Un proprietar individual poate dispune liber de locuința sa, dacă aceasta nu este înscrisă ca locuință de familie în cartea funciară. În cazul în care bunul aparține exclusiv unei persoane și nu are statut de locuință de familie, transferul către copii poate fi realizat fără acordul celuilalt soț.

Dispoziții pentru proprietatea exclusivă

Locuința a cărei proprietar exclusiv este o persoană poate fi transferată fără consultarea celuilalt soț, dacă nu figurează ca locuință de familie în registrul cadastral. Propietarul are dreptul de a hotărî singur asupra bunului, inclusiv pentru a-l transmite copilului.

Reguli pentru bunurile comune

Dacă însă imobilul este considerat bun comun dobândit în timpul căsătoriei, legislația impune acordul ambilor soți pentru transfer. În aceste situații, nici unul dintre soți nu poate decide singur să treacă proprietatea la copil fără consimțământul celuilalt.

Impactul statutului bunului asupra deciziei

Un bun cumpărat în timpul căsătoriei, înscris în registre ca proprietate comună, nu poate fi transferat unilateral. Proprietatea în devălmășie, în acest caz, limitează deciziile individuale, fiind necesar acordul ambilor soți pentru orice transfer către terți, inclusiv către copii.

Alternativa testamentului

Un proprietar poate folosi și opțiunea unui testament pentru a îndeplini dorința de a transmite partea sa de proprietate copilului. Printr-un astfel de act, dreptul de proprietate asupra unui bun individual poate fi lăsat moștenire acestei persoane, fără a fi necesar acordul celuilalt soț.

Locuința înregistrată ca locuință de familie în cartea funciară are reguli speciale, diferite de cele pentru proprietățile individuale. În cazul unui bun care nu are această înscriere, proprietarul poate decide singur asupra acestuia, dacă bunul nu a fost dobândit în cadrul unei proprietăți comune în timpul căsătoriei.