Nicușor Dan, studii în Franța (1992-1998)

Înainte de a se deplasa în Franța, Dan era un student neconformist la București. Își amintește: „Nu frecventam prea des cursurile. Știam să absorb materia doar în sesiuni, cu multă dedicare. În rest, citeam, studiind matematică, zece ore pe zi, din cărți voluminoase”.

Viitorul președinte locuia atunci într-un cămin și conducea o veche Dacie 1100, care „pornea doar împinsă”.

Inițial, Dan nu era convins să accepte bursele de studiu în Franța. Motivul principal ce l-a determinat să accepte oferta a fost o datorie la cămin. Planul său era să petreacă doar un an în Franța și să se întoarcă apoi în țară.

Șocul sistemului educațional francez

Contactul cu sistemul educațional francez a fost o experiență revelatoare pentru Nicușor Dan. El a observat că masteratele erau mult mai intense și necesitau o dedicare totală.

„În anul de master am înțeles de două ori mai multe concepte decât în trei ani la București”, a afirmat Nicușor Dan în articolul din Dilema.

Această experiență l-a făcut să realizeze că pierduse timp prețios cu detalii neesențiale și olimpiade din liceu. Comparativ cu semenii săi francezi, se simțea deja epuizat.

Deși a excelat din punct de vedere academic, Dan a întâmpinat dificultăți în integrarea socială în Franța. Descrie petrecerile franceze ca fiind „previzibile și bine organizate”, în contrast puternic cu spontaneitatea petrecerilor din căminele românești.

Relațiile sentimentale cu franțuzoaicele au reprezentat, de asemenea, o sursă de frustrare pentru Dan. El le considera „previzibile din primul moment până la final”, simțind că originalitatea și spontaneitatea lui nu erau apreciate.

Întoarcerea în România

După șase ani în Franța, Dan s-a întors în România în 1998. El explică: „M-am întors în 1998, convins că voi fi la fel de performant în România la matematică cum aș fi fost în Franța”.

Experiența franceză l-a transformat în două aspecte principale: precizie și implicare civică. Totuși, Dan nu a regretat niciodată decizia de întoarcere în România.

Reflecții asupra experienței

„Nu înțeleg cât din această reticență la integrare a provenit din încăpățânare și cât din incompatibilitate reală. Nu sunt sigur dacă nu am pierdut oportunități prin această atitudine”, a mai admis Nicușor Dan în articolul său.

El aprecia, totuși, libertatea de a eșua oferită de România, contrastand cu sistemul occidental, care, în opinia sa, „îți fură libertatea de a greși”.

Impactul asupra carierei ulterioare

Experiența lui Dan în Franța a influențat decisiv cariera sa ulterioară. După întoarcerea în România, s-a implicat în proiecte educaționale, printre care înființarea Școlii Normale Superioare din București.

Apoi, s-a implicat în activism, local în București, pe plan național, devenind primar general al Bucureștiului și, în prezent, primul președinte independent al României.

„Învățământul superior românesc are două probleme majore, strâns legate: orientarea către cercetare a studenților excepționali și pierderea celor mai talentați studenți”, a relatat noul conducător de stat, într-un articol din 2002.