O inspectoare ANAF a fost acuzată de mituire în urma unui control fiscal la o companie de transport. În 2009, inspectorul a identificat o serie de lipsuri documentate la compania deținută de Dragoș Anastasiu, fapt ce i-a permis, se susține, să impună o tactică de intimidare asupra conducerii firmei, potrivit deciziei Curții de Apel București din 2023.

Conform procedurilor fiscale, în situații de lipsă a documentelor necesare pentru verificări, inspectorul are obligația de a suspenda controlul și de a solicita prezentarea acestora într-un termen prestabilit. În caz contrar, ar trebui să sesizeze autoritățile judiciare.

Cu toate acestea, în cazul companiei de transport, inspectoarea a acționat diferit: a solicitat, în mod direct, o mită mascată, pe termen lung, pentru a nu identifica neregulile, potrivit documentelor judiciare. Un aspect esențial este că aceasta a efectuat ulterior mai multe controale, fără a consemna deficiențe relevante în rapoarte.

O declarație din cadrul ANAF sugerează că se practica revenirea periodică a aceluiași inspector la firmele controlate, sub pretextul cunoașterii particularităților acestora.

Inspecția fiscală parțială a început pe 21 mai 2009, vizând TVA, impozit pe profit, dividende, impozit pe nerezidenți, precum și aspecte legate de salariile angajaților.

Pe hârtie, echipa de control era formată din trei inspectori. În realitate, doar inspectoarea condamnată mai târziu a fost prezentă efectiv în timpul controlului.

Ceilalți inspectori au avut un rol minor, conform declarațiilor acestora.

Metoda inspectoarei nu a fost unică

Inspectoarea a acționat în propriul interes, solicitând contracte de consultanță unor firme controlate. Se susține că acest tipar era un obicei în activitatea sa.

Directorii companiei susțin că au fost intimidați de inspectoarea care a promovat acțiuni tendențioase și amenințări legate de implicații penale.

Un punct crucial al controlului din 2009 a fost incapacitatea companiei de a furniza toate documentele necesare pentru validarea informațiilor salariale.

Organele judiciare au subliniat că inspectoarea ar fi trebuit să constate contravențiile și să aplice sancțiunile corespunzătoare, inclusiv suspinderea controlului până la regularizarea situației. De asemenea, lipsa documentelor a permis inspectorului să nu poată verifica complet obligațiile datorate de angajator și, implicit, să nu poată sesiza posibile fapte penale.

În realitate, inspectoarea nu a aplicat nicio sancțiune pentru neregulile constatate, ci a preferat o soluție alternativă.

Inspectoarea a indicat conducerii companiei că, în schimbul unei sume de bani, controlul se va încheia favorabil.

Procedura corectă

Un oficial ANAF a explicat că, în asemenea situații, lipsa documentelor salariale trebuia evidențiată într-un raport.

Lipsa documentelor, nesolutionată în termenul acordat, justifica sesizarea organelor de urmărire penală.

Raportul de inspecție al inspectoarei nu a consemnat aceste deficiențe, confirmând implicarea acesteia în activitate.

Mita mascată: «soluția eficientă»

Ca recompensă pentru acceptarea neregulilor, inspectoarea a solicitat un contract de consultanță, cu costuri lunare, cu firma familiei sale.

Unul din directorii companiei a considerat această propunere a fi metoda de a evita problemele.

Conform declarației inculpatului, conducerea companiei a acceptat această soluție pentru a evita potențiale consecințe negative, inclusiv insolvența și concedieri.

Explicațiile inculpatului

Inspectoarea a prezentat argumente pentru a-și convinge interlocutorii și i-a îndrumat pe aceștia către șeful ei direct.

În declarații, inculpatul a arătat că a perceput propunerea ca pe un fel de presiune. A existat o presupusă întâlnire cu șeful inspectorului, dar fără alte detalii specifice.

În motivarea instanței nu există alte detalii despre această presupusă convorbire.

Alte controale fără nereguli

După controlul din 2009, compania a mai fost supusă altor trei controale, toate finalizate fără probleme.

Suma totală a mizei este ridicată, fiind mascată în contracte și vacanțe.

Condamnarea inspectoarei a fost definitivă și se urmărește etapa liberării condiționate.

Cine a făcut denunțul?

Denunțul a fost depus de un partener de afaceri al directorului companiei, o persoană din Ilfov, fără legătură directă cu afacerile vicepremierului.

Un alt denunțător a fost presat să încheie contracte false.

În instanță, directorul companiei a avut calitatea de martor.

Conflicte de declarații

Directorul companiei a afirmat că a fost doar martor, negând calitatea de denunțător, contrar comunicării oficiale.

Directorul a solicitat, oficial, o copie a presupusului său denunț.

Autoritățile judiciare au precizat că directorul a avut calitatea de martor-denunțător de la bun început, pe baza declarațiilor sale.

Într-un comunicat oficial, instanța a subliniat că respinge implicarea în discuții politice.

Calitatea de martor-denunțător este relevantă prin informațiile furnizate organelor judiciare care au dus la condamnarea inspectoarei.