Doctor inginer Petru Ianc, membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România, oferă o perspectivă exclusivă asupra dispariției treptate a industriei din sud-estul țării. Acesta enumeră fabricile închise și analizează, pas cu pas, factorii care au condus la această declinare.

Zona Buzău: industrie metalurgică, electronică, textilă, zahăr și carne

„Metalurgica Buzău, o turnătorie specializată în prelucrări primare și în producția de utilaje agricole, a fost închisă. Tot la Buzău, au fost închise fabrica de zahăr și abatorul regional. Este clar că aceste închideri au fost cauzate de lipsa materiei prime, generată de desființarea CAP-urilor și a gospodăriilor de stat. Gospodăriile individuale, rezultate din redistribuirea terenurilor, nu au mai putut susține aprovizionarea industrială de zahăr, carne etc. Același proces a afectat și sectorul textil, în special artezianele de in, cânepă și lână, deoarece gospodăriile individuale nu aveau utilaje agricole, semințe de calitate și erau decapitalizate, fiind imposibil să achiziționeze utilaje moderne.”

Continuarea listei cu industria metalurgică și sectorul materialelor de construcții

„S-a închis fabrica de sârmă beton, specializată în producția de sârmă pentru diverse utilizări, inclusiv cauciucuri. La fel, Ductil Steel, o unitate importantă pentru laminare și sârmă, a fost închisă. Aceasta era un furnizor renumit pentru materiale de construcții, precum cuie și sârmă.”

Industria textilă și sectorul electrotehnic au suferit și ele diminuări semnificative.

„Întreprinderea Textile Buzău, care folosea materii prime din in, cânepă și lână, și Contactoare Buzău, cu peste 1.000 de ingineri în domeniul electronic și electrotehnic, au fost închise.”

Orașul Râmnicu Sărat: turnătorie, asamblare, fabrici de țigarete și reciclare uleiuri

„La Râmnicu Sărat, s-au închis Turnătoria de fontă, Întreprinderea de Organe de Asamblare, Fabricile de țigarete și compania Regoil, specializată în reciclarea uleiurilor uzate.”

Vrancea, orașul Focșani, a pierdut356 piese fundamentale din sectorul industrial.

„La Focșani, au fost închise Laminorul și fabrica de confecții.”

Orașul Tulcea: două uzine majore esențiale pentru metalurgie

„S-au închis două unități industriale importante: FEROM Tulcea, specializată în feroaliaje pentru industria siderurgică națională, și ALUM Tulcea, o componentă crucială în producția de aluminiu la Slatina, prelucrând bauxita importată în alumină, materie primă pentru fabrica de la Slatina.”

Brăila: închiderea mai multor întreprinderi mari sau reducerea drastică a activității

„Laminorul Brăila, fabrica de celuloză și hârtie din zonă, utilizând stuf din Delta Dunării, au fost închise sau au avut activitate redusă. În prezent, stuful este exportat, iar România importă celuloză. În județul Brăila, a fost închisă și fabrica națională de conserve de legume Zagna Vădeni.”

Galațiul, fost centru important pentru industrie metalurgică și sectorul industrial, înregistrează pierderi semnificative.

„La Galați, s-au închis Laminorul de tablă Nicolae Cristea, TREFO (sârmă laminată), ISCL (sârmă și lanțuri), precum și fabricile de confecții și produse chimice, inclusiv produsele de uz casnic precum săpun și detergenți. A fost închis și abatorul local.”

În zona Constanța-Năvodari, Petru Ianc menționează dispariția fabricii de fertilizanți fosfatici de la Năvodari, o unitate crucială pentru agricultura regională.

De la exponenți ai industriei, la o zonă cu reducere dramatică a producției: SIDEX Galați

„La Galați, SIDEX număra 36.000 de angajați în 1989, fiind susținută de o platformă de circa 60.000 de persoane și producea aproximativ 8 milioane de tone de oțel anual. În 2023, producția a scăzut la mai puțin de 2 milioane de tone, iar aproape 5.000 de oameni se află în șomaj. O reluare semnificativă a activității industriale pare dificilă.”

„În județele Constanța, Tulcea, Galați și Brăila, șantierele navale funcționează la o capacitate redusă și au nevoie de sprijin pentru reluarea activității.”

Explicații asupra motivelor închiderii fabricilor: etape și factori

Petru Ianc consideră că nu a fost un factor singular, ci un ansamblu de cauze, dezvoltate în două perioade distincte: imediat după 1990 și ulterior aderării la Uniunea Europeană.

„După 1990, s-a renunțat la economia centralizată planificată, care coordona comenzile pentru industrie, în baza planurilor de dezvoltare naționale. Abandonarea economiei planificate a dus la lipsa de comenzi pentru multe companii. De asemenea, unitățile economice administrate de ministere precum Metalurgie, Chimie, Agricultură, au pierdut sprijinul financiar și operațional, fiind lipsite de capital de lucru, ceea ce a dus la închiderea sau reducerea activității lor.”

Devalorizarea monedei naționale și creșterea importurilor

„În primii ani după 1990, a avut loc devalorizarea monedei naționale, ceea ce a dus la incapacitatea de a relua producția după vânzări, din cauza decapitalizării. În paralel, produsele din import, adesea mai accesibile și mai atractive, au invadat piața, acoperindu-se o parte semnificativă din cerere, în special pentru bunuri de consum și produse alimentare.”

Factorii managementului și conducerea întreprinderilor

„Înainte de 1990, aceste întreprinderi aveau ca scop principal producția. După 1990, managerii, cel mai adesea, au devenit conducători ai firmelor de vânzări, fără experiență în domeniul comercial. Astfel, gestionarea aprovizionării și promovării produselor a fost preluată de manageri cu pregătire limitată, ceea ce a afectat performanța pe termen lung.”

Cea de-a doua fază de declin industrial a fost determinată de aderarea la Uniunea Europeană

„După integrarea în UE, politica vamală s-a schimbat radical. Înainte de 2005, România avea propriul sistem vamal cu taxe protecționiste, dar după aderare, atribuțiile vamale au fost transferate Comisiei Europene, iar activitatea economică națională a devenit parte a pieței unice, confruntându-se cu concurența directă a celorlalte state membre.”

Până în 2008, a izbucnit criza economică, urmată de pandemie, conflictul din Ucraina, și creșterea explozivă a prețului energiei.

„Acești factori au determinat închiderea multor unități, în special cele cu consum mare de energie, din metalurgie și chimie, din cauza costurilor ridicate cu energia și gazele naturale.”

Taxele vamale din America au deplasat fluxurile comerciale spre Europa, agravând dificultățile economice.

„Recent, creșterea taxelor vamale americane de import a determinat redirectarea mărfurilor spre piața europeană, afectând competitivitatea întreprinderilor europene și românești, vulnerabile din cauza costurilor ridicate cu energia și capacităților excedentare.”

Toate aceste motive: lipsa de comenzi, devalorizarea monedei, decapitalizarea, importurile ieftine, disfuncționalitățile agriculturii și managementul deficit ar putea explica, pas cu pas, închiderea fabricilor din sud-est și din întreaga țară.

RECOMANDĂRI ALE AUTORULUI:

• Două mari combinate strategice pentru România, SIDEX și Hunedoara, sunt astăzi închise, punând în pericol mii de locuri de muncă. Un specialist în metalurgie trage un semnal de alarmă: „Industria națională este în pericol de dispariție”
• (Ep. 1) Harta declinului industriei românești. Uzinele din Transilvania s-au închis. Petru Ianc, expert în metalurgie, în exclusivitate: „Importăm aproape tot”