enigma-de-300-de-milioane-de-ani,-elucidata:-cea-mai-batrana-caracatita-din-lume-s-a-dovedit-a-fi-altcineva
0 4 minute 2 luni

Un studiu recent a clarificat identitatea unei fosile vechi de 300 de milioane de ani, eliminând anteriora presupunere că ar fi aparținut celei mai vechi caracatițe din lume. Conform cercetării publicate în revista *Proceedings of the Royal Society B*, fosila, identificată ca fiind Pohlsepia mazonensis, este de fapt un nautiloid, nu o cefalopodă de tip caracatiță.

Descoperirea și caracteristicile fosilei

Fosila Pohlsepia mazonensis a fost descoperită pe situl Mazon Creek, situat în sudul Chicago, Illinois. Pentru mult timp, ea a fost asociată cu caracatițele din cauza aspectului său, care părea similar cu cel al unei cefalopode. Fosila este mai veche decât cea mai veche caracatiță cunoscută până în prezent, care datează de aproximativ 90 de milioane de ani.

Historicul cercetărilor a fost marcat de îndoieli legate de această identificare. Caracteristici precum lungimea și forma brațelor nu corespundeau modelului așteptat pentru cefalopodele moderne. Astfel, unele comunități științifice au considerat inițial că fosila ar fi aparținut unui animal cu trăsături diferite.

Reevaluarea fosilei

Pentru a descifra autenticitatea și natura fosilei, echipa de cercetare, condusă de Thomas Clements, a folosit o serie de tehnici analitice avansate, necunoscute la momentul publicării primei analize, în anul 2000. Printre aceste metode s-au numărat microscopul electronic cu scanare și analize geochimice.

Ulterior, o scanare cu imagistică sincrotronică, tehnică ce utilizează fascicule de lumină extrem de intense, a dezvăluit structuri anatomice ascunse sub suprafața rocii. Această metodă a fost esențială pentru identificarea corectă a fosilei.

Identificarea corectă

Rezultatele scanărilor au indicat că fosila nu este o caracatiță, ci un nautiloid, o rudă a nautilușilor moderni. Analiza, inclusiv identificarea unei radule, o structură de hrănire cu rânduri de dinți, a fost un element decisiv.

Fosila avea cel puțin 11 dinți pe rând, față de șapte sau nouă dinți în cazul caracatițelor. Acest detaliu a consolidat concluzia că animalul era un nautiloid și nu o cefalopodă cu tentacule și carapace externă asemănătoare celor din zilele noastre.

Importanța tehnologiilor moderne în paleontologie

Clements a observat că tehnologia sincrotronică și analizele geochimice îmbunătățesc considerabil capacitatea de a studia fosilele vechi. Aceste metode permit identificarea caracteristicilor interne și a proteinelor antice, fiind mai accesibile ca preț și mai eficiente.

El a subliniat că paleontologia devine tot mai inovatoare și folosește metode din domenii precum ingineria pentru a înțelege mai bine materialele și biomoleculele antice. În plus, tehnicile avansate pot dezvălui informații care anterior erau invizibile.

Reevaluarea fosilei a schimbat percepția asupra evoluției cefalopodelor vechi, arătând că nautiloidul de acum 300 de milioane de ani are diferențe importante față de caracatițele moderne, atât în structură, cât și în comportament.

Autorul studiu, Thomas Clements, a adăugat că această metodă de analiză revoluționează cercetarea paleontologică, fiind tot mai accesibilă și mai precisă în identificarea speciilor din trecut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *