Penitenciarele din România nu sunt lipsite de deținuți, însă suferă o reducere semnificativă a numărului de gardieni. Mai precis, peste o treime din personalul necesar lipsește, iar recrutările în instituțiile publice au fost suspendate, conform declaratilor șefului ANP, Bogdan Burcu. „Solutia” vine chiar din interiorul penitenciarelor, din partea unor deținuți care nu intenționează să evadeze, ba dimpotrivă.

O lege în vigoare de peste jumătate de secol permite utilizarea unor condamnați pentru supravegherea altor deținuți. În prezent, 128 de persoane aflate în detenție asigură paza colegilor lor, iar măsurile de austeritate adoptate de Guvernul României ar putea determina creșterea numărului de deținuți implicați în această activitate, relatează Gândul.

De la suspendarea recrutărilor în toate instituțiile publice din România a rezultat un impact direct asupra sistemului penitenciar, care, din necesarul de 20.000 de angajați, are acum doar 13.314 salariați, afirmă șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor, Bogdan Burcu. Nevoia de personal a fost stabilită printr-un proiect comun cu sindicatele, finanțat din fonduri nerambursabile, adaugă el, conform datelor colectate.

Cum au ajuns condamnații să se asigure singuri cu pază

Persoanele cu pedepse severe pentru omor și care au executat peste 15 ani pot beneficia de această facilitate, dacă au demonstrat o „conduită exemplară” și mai au doar șapte luni până la eliberare. Astfel, aceștia sunt considerați apti pentru a supraveghea unitatea de detenție. Ca orice sarcină în penitenciar, și acest lucru aduce recompense: pentru două nopți de muncă, se consideră trei zile de executare, conform Gândul.

Activitatea de păzire realizată de deținuți este reglementată de o lege din 1969, în special la articolele 10 și 11, care specifică următoarele:

„Articolul 10: Condamnații care dau dovezi solide de reabilitare, fiind harnici și disciplinați, pot efectua muncă fără supraveghere în afara penitenciarului sau pot fi folosiți pentru monitorizarea altor condamnați la locurile de muncă, după ce au executat cel puțin 1/5 din pedeapsă, incluzând și timpul considerat executat ca urmare a muncii prestate. Nu beneficiază de această facilitate cei condamnați pentru omor, infracțiuni contra păcii și omenirii, infracțiuni contra securității statului sau infracțiuni care au produs pagube economiei naționale și persoanele aflate în stare de recidivă.

„Articolul 11: Munca efectuată de deținuți este plătită conform tarifelor stabilite pentru cadrul de activitate. Deținătorii pentru supravegherea altor condamnați primesc salariul minim stabilit, din care 10% revine deținutului, restul fiind venit la stat. De asemenea, condamnații care contribuie prin invenții, inovații sau raționalizări primesc o cotă de 50%, diferența revenind bugetului de stat”, conform legii.

În timp, această legislație a permis inclusiv condamnăților pentru omor, cu pedeapsa aproape complet executată, să fie incluși în sistemul de supraveghere.

Cu ce arme păzesc deținuții alți deținuți

„Deținutul de pază utilizează un fluier și un telefon. Nu poate apela pe telefon, ci doar răspunde la apelul dispeceratului, pentru a raporta observațiile. Așa știu că funcționează sistemul de 23 de ani. Nu știu dacă și în alte țări este similar”, au declarat surse dintr-o unitate de detenție pentru Gândul.

Unele închisori, precum cea de la Severin, folosesc un sistem mixt de posturi, cu agenți și deținuți. Din cele 7 posturi de pază, 5 sunt ocupate de agenți, iar 2 de deținuți, însă în prezent sunt doar 4, distribuite egal între deținuți și agenți.

Conducerea ANP anunță implementarea unui sistem digital de monitorizare, folosind camere video și senzori perimetrali.

În alte penitenciare, acest sistem, prin care deținuții contribuie la paza instituțiilor pentru a asigura supravegherea condamnaților, este considerat o metodă de responsabilizare și recompensare.

„Este despre responsabilizarea și încrederea acordată. Se crede că această abordare stimulează răspunsurile neuronale și responsabilizarea. Au fost observate rezultate mai bune în reducerea recidivei, precum în cazul Norvegiei”, afirmă specialiștii consultați.