Ascunderea – atât a punctelor forte, cât și a slăbiciunilor – a constituit o strategie importantă pentru Rusia. Regimul sovietic a camuflat pierderile din „Marea Război Patriotic” timp de decenii. Actualul regim a ascuns și pierderile din „Operațiunea Militară Specială” din Ucraina. Această tactică ascunde defectele procesului decizional de la Kremlin, precum și indiferența lamentabilă a liderilor sovietici și ruși față de pierderile umane.

Victoria împotriva Germaniei naziste a fost obținută cu un preț uman imens. Estimările variază între 27 și 42 de milioane de cetățeni și soldați sovietici uciși, această cifră fiind mult mai mare decât pierderile suferite de Marea Britanie sau de Statele Unite.

Pe data de 9 mai, Walter Clemens, pentru Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA), a observat că forțele ruse și echipamentele militare au defilat, încă o dată, prin Piața Roșie pentru a celebra această pierdere titanică de vieți.

• Analiștii ruși, atât din perioada sovietică, cât și din cea contemporană, au manipulat și denaturat faptele pentru a-și susține perspectiva.
• Mărimea pierderilor, dacă nu este prea mare, poate fi prezentată ca dovadă a geniului militar și politic.
• Dacă pierderile sunt foarte mari, ele pot demonstra determinarea poporului rus/sovietic de a învinge, indiferent de preț.

Dacă pierderile sovietice din război ar depăși pierderile altor adversari ai Germaniei naziste, ar certifica rolul crucial al URSS în înfrângerea lui Hitler.

„Din cele 18 milioane de civili ruși morți, 10,6 milioane nu erau membri de partid”

Stalin și succesorii săi, conform lui Walter Clemens – asociat la Centrul Davis pentru Studii Ruse și Eurasiatice din cadrul Universității Harvard și profesor emerit la Departamentul de Științe Politice din cadrul Universității din Boston –, au ascuns numărul morților din război timp de peste 60 de ani. Istoricul Igor Ivlev a numit această practică, în 2012, o „minciună sistematică” în *Arhiva Istorică a Războiului*.

Astfel, în 1946, regimul stalinist a declarat că URSS a pierdut 7 milioane de oameni în război. După aproximativ 20 de ani, Sovietul Suprem a recunoscut 20 de milioane de morți, dintre care 8,7 milioane erau soldați. Începând cu anii 2000, alte estimări rusești au situat numărul civililor uciși la 18 milioane.

Multe dintre aceste estimări au subestimat cu 50% sau mai mult pierderile sovietice, conform lui Ivlev. Acesta a calculat o pierdere totală de 38,5 milioane de persoane, dintre care 20,5 milioane erau militare (în contradicție cu cele 8,7 milioane raportate de Ministerul Apărării). Cu toate acestea, Ivlev a considerat că cifra de 18 milioane pentru civili este corectă .

Cum a ajuns Ivlev la această concluzie tulburătoare? El a analizat datele recensămintelor anterioare și postbelice. Studiind arhivele Tineretului Comunist și ale Partidului Comunist, el a identificat câți membri au îmbrăcat uniforma și câți au supraviețuit.

Din cele 18 milioane de civili morți, însă, 10,6 milioane nu erau membri de partid”, precizează Walter Clemens.

„Stalin nu era doar crud, ci și incompetent”

luând în considerare factorii emigrării și ai deficitului de natalitate cauzat de pierderile de vieți masculine, A. J. Rieber a estimat o pierdere totală de 35 de milioane de oameni, în lucrarea sa „Stalin ca războinic”.

Un număr semnificativ mai mare a fost prezentat Dumei de Stat în 2017 de Nikolai Zemskov, un deputat din partea partidului Rusia Unită.

Citând documente din Gosplan, Zemskov a afirmat că aproape 42 de milioane de cetățeni sovietici au pierit în război – aproape o treime din populația actuală a Federației Ruse.

Pierderea totală de vieți omenești din URSS între 1941-1945 a depășit 52 de milioane, inclusiv 19 milioane de militari și aproximativ 23 de milioane de civili.

Mortalitatea naturală în această perioadă a fost probabil de peste 11 milioane – jumătate dintre aceștia fiind copii sub patru ani.

Victoria nu a fost glorioasă. Indiferent dacă pierderile sovietice au fost de 16 sau de 42 milioane, amploarea lor subliniază prețul plătit pentru supraviețuire. Ea evidențiază faptul că Stalin era nu doar crud, ci și incompetent, remarcă Walter Clemens în analiza sa pentru CEPA.

„Un sfert din germanii uciși de Armata Roșie au fost uciși de gloanțe americane”

După slăbirea organismului politic, economic și militar sovietic, Stalin s-a aliat cu Hitler, ignorând avertismentele privind un blitzkrieg iminent.

Singura cale prin care Stalin a putut opri și respinge atacul german a fost prin împingerea a milioane de oameni în fălcile mașinii de război naziști.

Stalin a beneficiat, de asemenea, de ajutorul convoaielor maritime britanice și americane. Numai Marea Britanie a suferit pierderi semnificative.

Un sfert din germanii uciși de Armata Roșie au căzut victime ale gloanțelor americane, potrivit unui istoric rus.

În Ucraina, din momentul invaziei, în februarie 2022, Kremlinul s-a întors la strategii vechi, mascând deficiențele și înfrângerile prin aruncarea unor militari prost pregătiți și echipați în luptă.

Statul Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat peste 951.960 de militari ruși uciși sau răniți până la 30 aprilie 2025.

Președintele Volodimir Zelenski a declarat că peste 46.000 de soldați ucraineni au pierit în luptă, dar alte surse estimează pierderi semnificativ mai mari, având în vedere populația mai restrânsă a Ucrainei.

Nu există glorie în toate aceste morți, dar adevărul trebuie spus și este necesar”, concluzionează Walter Clemens.

Fotografie colaj principal – Arhiva fotografică / Arhiva fotografică