Un zidar spaniol experimentat a prezentat, într-un interviu, veniturile din 2025 și a semnalat o criză în sectorul construcțiilor.

Pascual, șef de șantier și fiu de zidar, descrie evoluția recentă a meseriei: venituri mai mici, condiții dificile și o generație tânără neinteresată de această profesiune.

Sectorul construcțiilor, odată suport al multor familii, se confruntă astăzi cu o problemă dublă. Pe de o parte, lipsesc locuințele necesare, iar pe de alta, specialiștii calificați pentru construcție.

Pascual susține că meseria „și-a pierdut valoarea” și că, din cauza salariilor reduse, devine tot mai puțin atractivă pentru tineri.

„Este frig și cald excesiv, iar munca este istovitoare. La final, toți suntem obosiți. Uneori trebuie să ridicăm între 50 și 100 de saci, câte 25 kg fiecare. Anterior, sacii erau mai grei, dar reglementările le-au redus, deoarece era o solicitare excesivă pentru spate. Tot timpul stai aplecat, ridici greutăți, iar genunchii și spatele te dor foarte tare la final de zi.”, a mărturisit zidarul.

Principala sa nemulțumire este salarizarea. Conform declaratiilor lui Pascual, „înainte de criză, un zidar putea câștiga 3.000 sau 4.000 de euro lunar, dar acum, cu noroc, primește 1.200 de euro.” În situații optime, „un muncitor calificat poate lua între 1.500 și 1.600 de euro, iar un șef de echipă, cel mult 1.800 de euro.”

Pascual a comparat zidăria cu alte meserii: „Un mecanic solicită 34 sau 40 de euro pe oră, dar un zidar nu primește peste 20 de euro și ceva, iar munca noastră este mult mai periculoasă.”

El a subliniat și riscurile profesiei: „Este o meserie periculoasă. Dacă nu știi ce faci sau nu iei măsuri de siguranță, îți pui viața în pericol. Schelele, polizoarele, compresoarele… pot provoca accidente grave.”

Deși măsurile de siguranță s-au îmbunătățit, efortul fizic lasă urme: „Anterior, toți gletuitorii și zidarii terminau cu spatele afectat.”

Un efect direct este lipsa unei noi generații de meseriași: „Nu mai sunt tineri spanioli care să vrea să fie zidari”, spune Pascual. „Observ că majoritatea preferă alte locuri de muncă, unde câștigă la fel sau mai mult și nu-și solicită spatele.”

Pascual explică și de ce tinerii evită ucenicia: „De obicei, vin oameni din afară, pentru că cei de aici nu mai vor să lucreze în construcții. Lipsesc specializați, care cunosc meseria. Inițial, când începeai, lucrai ca necalificat, aproape gratuit, doar pentru a învăța meseria. Acum nimeni nu mai face acest efort. Tinerii vor să înceapă pe post de meseriași, dar nu știu să pună nici măcar o cărămidă. Dacă nu facilitez procesul de învățare, meseria va dispărea. Dar nici patronilor nu le este rentabil să angajeze pe cineva care nu produce, cu costurile aferente.”