**România, între succese în telecomunicații și eșecuri în energie: o analiză a ultimelor 35 de ani**

În ultimii 35 de ani, România a înregistrat evoluții contrastante în domeniile telecomunicațiilor și energiei. Dacă prima industrie a progresat rapid, transformându-se dintr-un sistem lent și depășit într-una competitivă și inovatoare, în energie au persistat crize, intervenții politice și blocaje, deși țara dispune de resurse suficiente pentru o dezvoltare durabilă.

Povestea celor două reforme diametral opuse

Din perspectivă externă, România a avut două traiectorii distincte. În telecomunicații, s-a urmărit construirea unei piețe competitive, în timp ce în energie, reforma a fost blocată de influențe politice și interese speciale.

În sectorul telecomunicațiilor, țara a trecut de la telefoanele fixe și infrastructura analogică la cel mai rapid și accesibil internet din lume, fără scandaluri sau intervenții dramatice ale statului.

Pe de altă parte, în energie, deși resursele naturale sunt abundente – gaze naturale, petrol, hidrocentrale, cărbune și energie nucleară – reformele au fost afectate de multiple intervenții politice, plafonări, compensări și promisiuni neîndeplinite.

Marele eșec energetic și succesul în telecomunicații

Diferențele nu pot fi explicate doar prin complexitatea tehnică. Telecomunicațiile s-au bazat pe valoare, măsurabilă în profit și inovație, în timp ce energia a fost dominată de influență șiControlul asupra rentelor, spune Dumitru Chisăliță, președintele AEI.

În telecomunicații, profitul provenea din construcția de rețele și atragerea clienților, încurajată de reguli fixe, dar de decizia finală a consumatorilor.

În sectorul energetic, profitul era deseori rezultatul accesului privilegiat la resurse, influenței asupra reglementărilor, schemelor de sprijin sau controlului asupra deciziilor politice și birocratice.

Captura de rentă și ecosistemul de interese din energie

Energia a devenit un teren al „capturii de rentă”, fenomen în care cei interesați caută să controleze profiturile generate de resursele strategice. Acest lucru atrage multiple categorii de actori, de la reprezentanți ai statului până la companii private influente, gutându-se într-un ecosistem complex de interese economice, politice și geopolitice.

Influența politică și corupția au făcut ca reformele să fie frecvent blocate sau modificate pentru a servi anumite interese, nu beneficiul public.

Energia – o industrie a puterii

România, deși are resurse, a preferat să consume capitalul energetic moștenit și să evite investițiile esențiale pentru modernizare. Criza energetică din 2021-2022 a expus problemele acumulării pe decenii, iar în timpul acesteia s-a văzut diferența între liberalizare și concurență reală.

De la instalarea unor reguli aparent libere, s-a ajuns la un sistem în care consumatorii pot schimba furnizorii, dar infrastructura și structurile de energie rămân tot monopol natural, controlate de anumite grupuri.

Impactul asupra populației și economie

Prețurile energiei, influențate de dezechilibre și eșecuri ale reformei, au fost și rămân o sursă de tensiune politică și economică. Promisiunile de energie ieftină și protecție pentru consumatori au fost deseori făcute, dar nu au fost suportate de realitatea investițiilor și a sistemului.

Criza energetică a evidențiat cum amânarea modernizării și mentenanței duce la costuri mai mari și la degradarea infrastructurii, afectând nivelul de trai și competitivitatea economică.

Diferențe fundamentale între industrie și politică

În telecomunicații, profitul a fost rezultatul concurenței și inovării, confruntându-se cu falimente și fuziuni. În energie, profitul a fost controlat de decizii politice, reglementări favorizante și acces cu dedicație la resurse.

Liberalizarea telecomunicațiilor a avut efecte imediate și vizibile, pe când liberalizarea energiei a fost marcată de conflicte între obiective contradictorii: securitate, prețuri, profitabilitate, decarbonizare și interese geopolitice.

Pierderile și câștigurile sistemului

Sectorul energie a fost dominat de influență politică și de interese ale grupurilor de putere, mai degrabă decât de merit și performanță.

În timp ce telecomunicațiile au fost o industrie a concurenței și inovației, energia a rămas un spațiu al influenței și capturii de rentă, explica Dumitru Chisăliță.

Concluzii și consecințe

Criza energetică a devenit un mod normal de funcționare al unui sistem controlat de interese multiple, nu un accident.

Pentru a înțelege evoluția ultimelor trei decenii, răspunsul stă în modul în care au fost gestionate și controlate resursele și influența politică, nu în resursele naturale ale țării.

Țara a construit valoare și încredere în telecomunicații, dar a eșuat în crearea unui sector energetic competitiv, dominat de interese de putere.