„Prietenul meu striga: «Nu te duce!», dar eu am fost încăpățânat”

„A fost ca și cum aș fi murit și m-aș fi născut din nou”, descrie astfel Bannawat Saethao experiența eliberării sale după 480 de zile de captivitate. Lucrător agricol plecat în Israel pentru a-și întreține familia, tânărul thailandez a fost prins în mijlocul unui conflict care nu-l privea.

În dimineața zilei de 7 octombrie 2024, Bannawat s-a trezit devreme, și-a sunat soția și și-a văzut fiica de o lună pe ecranul telefonului. Nu apucase niciodată să o țină în brațe. În timp ce colegii săi se ascundeau în adăpost, el s-a oferit să verifice o ușă din spate. Această decizie i-a schimbat viața.

„Prietenul meu striga: «Nu te duce, nu te duce!», dar eu am fost încăpățânat”, povestește bărbatul. La deschiderea ușii, a văzut oameni înarmați alergând spre el și a înțeles imediat că nu erau soldați israelieni.

A fugit, dar gloanțele l-au urmărit. Una l-a străpuns prin palmă, alta i-a lovit umărul. A căzut cu fața în pământ și, disperat, a ridicat mâinile și a strigat: „Thailanda, Thailanda! Nu știu nimic, îmi pare rău”. Unul dintre atacatori i-a pus piciorul pe cap, îngropându-i fața în nisip. A fost împușcat aproape de corp, apoi tras brutal de cămașă și luat prizonier.

480 de zile de captivitate și o luptă pentru supraviețuire

Ținut în diverse locații din Gaza, mutat mereu noaptea, uneori deghizat în femeie pentru a nu fi recunoscut, Bannawat a trăit un coșmar continuu. A fost de mai multe ori izolat, alteori împreună cu alți prizonieri thailandezi.

„Ne întrebam de ce am fost capturați. Nu aveam nicio legătură cu acest conflict, dar eram tratați ca prizonieri de război”, povestește Bannawat, plângând. Cel mai greu moment a fost când au fost abandonați timp de șase zile, fără hrană sau apă.

„Mâncam făină crudă, nu aveam resurse, nu aveam nimic”, retrăiește el acele momente, spunând că s-a gândit de multe ori la evadare, dar nu avea încotro. „Mă întrebam: «Ce rost are să scap, unde mă duc?»”

Lacrimi, bucurie și o nouă viață

După 480 de zile, în februarie 2025, Bannawat a fost eliberat împreună cu alți patru compatrioți. La un spital din Israel, a reușit să-și vadă pentru prima dată familia.

„Atunci am izbucnit în plâns. Îmi vedeam părinții, soția, copiii…”, spune bărbatul. Apoi s-a întors acasă, în satul său din nordul Thailandei, și a strâns pentru prima dată în brațe fiica sa.

„Nu puteam să-mi imaginez cum arată în realitate. Acum am văzut că îmi seamănă. Aș prefera să rămân aici, să fiu alături de familia mea. Am pierdut prea mult timp prețios alături de ei. Acum vreau să recuperez timpul pierdut”, spune el și promite că nu se va mai întoarce niciodată la munca în Israel.

Dar, așa cum el nu își va mai părăsi niciodată țara, nici amintirile nu-l părăsesc. Soția sa, Wichayada, îl surprinde deseori trezindu-se speriat în miez de noapte, cu gândul că este încă prizonier.

Recent, Hamas a anunțat că nu va mai elibera ostatici decât după un acord de încetare a ostilităților.