Kieran Shingler, un tânăr britanic în vârstă de 26 de ani, a avut un sfârșit tragic după ce a fost diagnosticat cu o boală gravă, pe care inițial a confundat-o cu o răceală obișnuită sau gripă.

Drama sa a început în 2022, când a început să manifeste dureri de cap, dureri în gât și rinoree. A realizat un test Covid, însă rezultatul a fost negativ.

Pe măsură ce simptomele persistau și Kieran își pierdea complet pofta de alimentație, partenera sa, Abbie Henstock, l-a convins să consulte un medic la spital.

Inițial, medicii suspectau meningită, însă tomografia computerizată a evidențiat un fapt șocant: bărbatul avea o formare tumorală la nivelul creierului, relatează mirror.co.uk.

Tânărul pacient, care era șofer de camion, a fost transferat de urgență la Spitalul Walton Centre din Liverpool, unde a suferit patru intervenții, inclusiv o biopsie.

Diagnosticul final a fost unul devastator: astrocitom de gradul trei, o tumoră cerebrală malignă și agresivă. A urmat tratament prompt cu radioterapie și chimioterapie, care a redus dimensiunea tumorii.

Însă, în vara anului următor, investigațiile au indicat reapariția tumorii. Deși a fost trimis din nou pentru tratament, Kieran nu a putut învinge boala și a decedat în decembrie 2023, într-un centru de îngrijiri paliațive din Warrington.

„Era o persoană calmă, nu ar fi făcut rău niciunei persoane. Avea un simț al umorului acid, era glumeț, punea mereu poante și era foarte apropiat de familie și prieteni”, a descris-o partenera sa, Abbie.

În decembrie 2022, medicii i-au spus că îi rămâneau maximum 12 luni de viață, însă Kieran a depășit această estimare. El și Abbie au inițiat o campanie de strângere de fonduri, „Kieran’s Krew”, care a colectat peste 27.000 de lire (aproximativ 31.000 de euro) pentru organizații caritabile, inclusiv pentru Brain Tumour Charity.

Abbie și-a exprimat dorința de a continua strângerea de donații pentru cauze umanitare, inclusiv pentru centrul de îngrijiri paliațive St. Rocco’s din Warrington, unde Kieran și-a petrecut ultimele zile.

„Știam că va fi inevitabil, dar nu știam când. Am avut norocul să îl avem alături încă doi ani. Sper că povestea lui va oferi speranță celor care trec prin același diagnostic”, a menționat Abbie.