„Hai să o facem!”

Începând din 1608, cel puțin 144 de deținuți civili au fost executați prin împușcare în Statele Unite, majoritatea în Utah. După reluarea pedepsei capitale în 1977, doar trei execuții de acest fel au avut loc.

Prima dintre acestea, execuția lui Gary Gilmore, a atras atenția presei, deoarece acesta a renunțat la apeluri și s-a oferit voluntar pentru execuție. Când i s-au cerut ultimele cuvinte, el a spus simplu: „Hai să o facem!”.

În prezent, cinci state americane – Idaho, Mississippi, Oklahoma, Carolina de Sud și Utah – permit execuțiile prin împușcare în anumite circumstanțe.

Prima execuție documentată prin această metodă a avut loc în 1608, la Jamestown, Virginia, când căpitanul George Kendall a fost executat pentru revoltă și posibilă conspirație cu Spania.

De-a lungul istoriei Statelor Unite, execuțiile prin pluton au fost folosite mai ales în scopuri disciplinare. În timpul Revoluției Americane, astfel de execuții au fost uneori aplicate dezertorilor. În Războiul Civil, ambele tabere au utilizat execuțiile publice ca o metodă de descurajare, creând un sentiment de teroare pentru a menține disciplina în rândurile trupelor.

Execuțiile prin împușcare au fost rare în afara Utahului, unde, în 1851, parlamentarii au decis ca pedepsele pentru crimă să includă împușcarea, spânzurarea sau decapitarea. O execuție remarcabilă a avut loc în 1915, când activistul sindical Joe Hill a fost executat, insistând până la final asupra nevinovăției sale.

Probleme cu injecția letală

Această metodă a fost criticată pentru brutalitatea sa, fapt pentru care multe state au adoptat injecția letală, la începutul anilor 1980, considerând-o o alternativă mai umană.

Cu toate acestea, injecția letală a devenit metoda de execuție cel mai des marcată de erori, ceea ce a determinat unele state să reintroducă împușcarea ca opțiune.

În Carolina de Sud, condamnatul Sigmon a optat pentru execuția prin împușcare, considerând celelalte alternative ca fiind și mai crude, potrivit avocatului său.

Execuția sa combină tehnologie modernă, cum ar fi gloanțe mai letale și arme mai precise, însă menține și elemente tradiționale: condamnatul, cu o glugă pe cap și o țintă pe piept, este legat de un scaun în camera execuțiilor, unde poate rosti ultimele cuvinte. În apropiere, ofițeri voluntari așteaptă ordinul de a trage.