Oamenii de știință au recuperat urme de ADN ale lui Leonardo da Vinci dintr-unul dintre desenele sale
Specialiștii în domeniu au posibilitatea de a recupera ADN-ul aparținând lui Leonardo da Vinci dintr-un desen sau alte obiecte pe care le-a manipulat în timpul vieții. Dacă această teorie se confirmă, această descoperire reprezintă un punct de referință în procesul de profilare genomică a celebrului artist, realizat după o deceniu de cercetări.
Obiectele culturale, precum desenele, manuscrisele sau documentele arhivistice, nu sunt doar surse valoroase de informații istorice; ele pot conține și date genetice.
De exemplu, se cunoaște faptul că Leonardo da Vinci, renumit renascentist, obișnuia să picteze atât cu degetele, cât și cu pensula. În timpul acestor activități, o parte din ADN-ul său ar fi putut fi transferată pe suprafața operelor și să rămână până în prezent. Dacă acest ADN poate fi recuperat, cercetătorii ar putea analiza informații despre viața și activitatea artistului.
Specialiștii cred, de asemenea, că astfel de probe ar putea amplifica cunoștințele despre „arteomică”, un domeniu emergent care completează analiza tradițională a artei prin metode științifice, pentru a descifra mai multe detalii despre creator, mediul în care a fost realizat și istoria obiectului.
Aceste informații pot fi utilizate pentru a valida autenticitatea anumitor piese sau pentru a identifica autori necunoscuți ai operelor fără semnătură. Totuși, în practică, există anumite dificultăți.
Obiectele de patrimoniu sunt adesea artefacte unice și extrem de fragilă, ceea ce face dificilă examinarea lor fără a recurge la tehnici analitice invazive ce pot deteriora aceste opere. În plus, urmele de ADN de pe bunuri culturale pot fi contaminate de contactul cu persoanele care le-au manipulat de-a lungul timpului, fie în timpul depozitării, fie în momentul intervenției în laborator. Acest fapt complică diferențierea semnalelor biologice reale de zgomotul de fond.
Cu toate acestea, membrii Proiectului ADN Leonardo da Vinci au găsit posibile soluții pentru a depăși aceste probleme, dezvoltând o metodă inovatoare de recoltare minim invazivă pentru ADN-ul din obiecte de patrimoniu. Într-un articol preliminar, aceștia afirmă că au reușit să obțină mostre genetice dintr-un desen realizat cu cretă, intitulat „Pruncul Sfânt”.
Acest desen a fost creat aproximativ între anii 1472 și 1476 și ilustrează capul unui băiat ușor înclinat. În anii 2000, a fost achiziționat de colecționarul de artă Fred Klein și atribuit maestrului artist datorită unor caracteristici distinctive de trasare, deși această atribuire rămâne disputată, deoarece lucrarea ar fi putut fi realizată de un ucenic al lui da Vinci.
Folosind tampoane similare celor utilizate pentru testarea COVID-19, cercetătorii au colectat probe de ADN din desen. Echipa a prelevat, de asemenea, ADN dintr-o scrisoare care se presupune că ar fi fost scrisă de vărul artistului, Frosino di ser Giovanni da Vinci.
Prin secvențierea cromozomilor Y din ADN-ul extras din desen și din epistola, s-a constatat că probele au un strămoș comun în regiunea Toscana din Italia, locul nașterii lui da Vinci. Aceasta indică faptul că ADN-ul din desen ar putea aparține artistului, deși această concluzie nu este definitivă.
În prezent, nu există o metodă sigură de a confirma faptul că ADN-ul provine de la da Vinci, deoarece lipsesc descendenții cunoscuți ai artistului, iar rămășițele sale au fost afectate de perturbările la locul de înmormântare în timpul Revoluției Franceze.
Pe lângă ADN-ul uman, cercetătorii au extras și ADN provenind dintr-un amestec de fungi, bacterii, plante și virusuri, care s-au acumulat pe desen de-a lungul veacurilor. Aceste date pot oferi informații despre materialele folosite de artist și despre modul în care opera a fost depozitată, păstrată și manipulat de-a lungul timpului.
Astfel, deși rezultatele studiului nu stabilesc o legătură definitivă între „Pruncul Sfânt” și da Vinci, ele reprezintă un pas important în direcția acestei confirmări.
„Eșantionarea minim invazivă bazată pe tampon, combinată cu secvențierea avansată a ADN-ului, poate elimina material biologic detectabil din obiectele de patrimoniu și sprijină compararea între artefacte și controale”, afirmă echipa în lucrarea preliminară.
„Colecția actuală de date oferă o bază practică pentru evaluarea posibilităților și elaborarea strategiilor de conservare”, se menționează în studiul publicat pe bioRxiv.
SUGESTII PENTRU AUTORI
