Mircea Dinescu despre curvă cinstită: cum ar fi fost viața ta dacă erai sinceră
În stilul sarcastic care l-a făcut cunoscut, poetul Mircea Dinescu face o critică acerbă a sistemului judiciar din România, într-o perioadă de criză socială ce a mobilizat mii de români în stradă. Astfel, într-o postare amplă cu caracter satiric, poetul analizează în mod critic și ironic o justiție percepută ca fiind duplicitară.
Potrivit opiniei poetului disident din Epoca de Aur, sistemul judiciar din perioada democrației a început cu stângul, odată cu procesul simulacru al lui Nicolae Ceaușescu.
Justiția a ratat șansa de a deveni o „curvă cinstită” în decembrie 89
De-ai fi o curvă cinstită,
astăzi ai fi fericită…
Această frază ironică dintr-un vechi cântec de dragoste și tristețe din cartierele Bucureștiului sintetizează destinul justiției române, care, încă din decembrie 1989, a pierdut oportunitatea de a deveni o instituție cinstită.
Toate au început cu procesul lamentabil al lui Nicolae Ceaușescu, condamnat și executat de proprii săi colaboratori, care l-au deposedat de fondurile din străinătate și au evitat martorii care ar fi putut depozi declarații împotriva sa.
Nu întâmplător, povestea s-a desfășurat în ziua de Crăciun, căci infractorii legii penale au făcut tot posibilul pentru a îndeplini blestemul scris pe frontispiciul Spitalului Brâncovenesc, demolat la ordinul defunctului: „ Cine va atinge acest sfânt locaș, în amintirea martirului Constantin Brâncoveanu, să moară în chinuri și să-i piară neamul în veci”. Asta s-a și întâmplat…
Stănculescu și Măgureanu, implicați în „drama de epocă a statuii legate la ochi și ascunsă de păgâni”
Refrainul cântecelului de mahala face referire și la implicarea generalilor Stănculescu și Măgureanu în povestea de epocă a statuii întunecate, legate la ochi și umilite de păgâni: „tu ești negru ca catranul / te cordea și căpitanul / tu ești negru ca piperul / te cordea și coronerul”.
Comedia a continuat cu procesul comunismului în sediul lui Traian Băsescu de la Cotroceni, unde anti-autorii ale societății civile au dansat în timp ce Benito C.V. Tudor le cânta la instrumentul de suflat, relatează Dinescu.
Epoca Stănoiu „sigilează cu copita diavolului căsătoria dintre justiție și păcat”
În condițiile deteriorării sistemului judiciar, poetul face referire explicită la Rodica Stănoiu, fost ministru al Justiției în guvernul Năstase, având o decizie definitivă de colaborare cu fostul Securitate, confirmată de CNSAS. În opinia lui Dinescu, circul grotesc legat de dispariția acesteia simbolizează o problemă mai profundă privind starea legii în țară.
Nu întâmplător am asociat această situație cu evul mediu sumbru, fiindcă dispariția fără ceremonie religioasă a fostei oficiale din Justiție, Rodica Stănoiu, precum și revenirea în dezgropare a cadavrului probabil al unei foste colaboratoare de frunte a Securității, asistată de generalul Ureche, simbolizează căsătoria mizerabilă dintre justiție și păcat, chiar în zilele în care tinerii noștri progresiști au protestat pentru o intervenție estetică ce să o readucă la aspectul de tânără reprezentantă a tinereții, încheie poetul.
