O propunere inovatoare, care părea recent de domeniul science fiction-ului, capătă contur în contextul României anului 2025: înlocuirea parțială a magistraților cu sisteme de inteligență artificială. Această inițiativă nu este lansată de un grup tehnologic, ci de Sindicatul Național Pro Lex, care reprezintă polițiștii. Sindicaliștii solicită oficial Ministerului Justiției implementarea unui sistem automatizat de soluționare a litigiilor administrative, bazat pe inteligență artificială.

Sindicaliștii argumentează că acest sistem, denumit Sistem de Soluționare Automată (SSA), ar putea rezolva rapid cazurile repetitive, diminuând suprasolicitarea instanțelor și reducând presiunea asupra bugetului public. SSA ar utiliza toate normele juridice în vigoare, deciziile obligatorii ale Înaltei Curți, jurisprudența Curții Constituționale și a CEDO. Propunerea se bazează pe precedentul stabilit de Ordonanța 62/2024, care permite automatizarea în procesele legate de prestațiile sociale.

Poate fi AI-ul imparțial? Perspective din sistemul juridic

Reacțiile la această propunere au fost rapide. O avocată, Silvia Uscov, pune accentul pe incompatibilitatea proiectului cu principiile fundamentale ale statului de drept. În opinia sa, inteligența artificială nu poate înțelege complexitățile juridice, nu poate asigura o interpretare echitabilă și poate perpetua erorile jurisprudențiale. Fără un filtru uman, un astfel de sistem ar putea amplifica inegalitățile și contravine Constituției, afectând dreptul la un proces echitabil și separarea puterilor.

O altă avocată, Anca Elena Bălășoiu, adoptă o atitudine mai rezervată. Recunoaște potențialul benefic al utilizării inteligenței artificiale, în special în cauzele administrative repetitive. Cu toate acestea, subliniază necesitatea prudenței și transparenței în implementarea unui astfel de sistem, pentru a nu compromite credibilitatea justiției. Inteligența artificială ar trebui să constituie un instrument auxiliar, nu un înlocuitor pentru judecători, iar o introducere progresivă ar trebui să includă etape de testare și validare juridică.

Profesorul universitar Andrei Săvescu consideră că această inițiativă exprimă nevoia urgentă de predictibilitate și coerență în soluționarea litigiilor. Îl vede pe AI ca pe un potențial aliat al justiției, având în vedere digitalizarea europeană. Cu toate acestea, el atrage atenția că AI-ul nu poate substitui experiența de viață, empatia și echilibrul unui judecător uman.

Tehnologia există, dar suntem pregătiți?

Fostul ministru al Economiei, Claudiu Năsui, aduce un punct de vedere realist. Deși susține utilizarea inteligenței artificiale în administrație, el pune la îndoială pregătirea sistemului politic românesc pentru această reformă. Potrivit lui Năsui, problema nu este lipsa tehnologiei, ci lipsa voinței politice și a infrastructurii necesare pentru o implementare eficientă. El subliniază dificultățile legate de numirea indiviziilor în aparatul administrativ public și impactul asupra locurilor de muncă existente.

Propunerea lui Pro Lex nu este lipsită de critici. Juristul Anca Bălășoiu observă că modelul precedent, OUG 62/2024, nu se referă direct la inteligența artificială, ci la comunicarea digitală în procese. De asemenea, propunerea lipseste detalii tehnice, păruind mai degrabă un stimulent pentru dezbatere publică decât o propunere legislativă bine argumentată.

România, între tradiție și digitalizare

România se confruntă cu un paradox. Pe de o parte, există imperativele modernizării, reducerii timpului de soluționare și eficientizării judiciare. Pe de altă parte, tradiția juridică, respectul pentru drepturile fundamentale și lipsa unui cadru legislativ adaptat creează obstacole semnificative în implementarea unui „judecător virtual”.

În concluzie, inteligența artificială poate contribui la eficientizarea sistemului juridic, putând rezolva litigii, sugera soluții și analiza jurisprudența, însă înlocuirea magistraților rămâne deocamdată o idee improbabilă. Factorul uman, cu experiența, discernământul și empatia necesare, rămâne indispensabil.

În prezent, discuția rămâne în stadiul de propunere teoretică. Cu toate acestea, faptul că un sindicat din sistemul de ordine publică promovează o astfel de discuție ilustrează necesitatea urgentă de reformă a sectorului juridic și adaptarea sa la evoluțiile tehnologice. Indiferent de evoluția viitoare a acestei propuneri, este evident că justiția românească trebuie să ia în seamă impactul inteligenței artificiale.