Motivul deteriorării industriei în Transilvania, una dintre cele mai dezvoltate regiuni ale României, și pierderea aproape totală a fabricilor și uzinelor. Gândul a obținut o discuție exclusivă cu inginerul Petru Ianc, membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România, care detaliază pașii declinului industrial și avertizează asupra unui viitor mai sumbru dacă statul nu intervine.

Industria românească, dezmembrată treptat

De la minele de cupru din Maramureș până la uzinele din Brașov, Zalău și Reșița, Transilvania a fost cândva un centru industrial de mari dimensiuni. Astăzi, în locul combinatelor și al fumului dens de fabrică, se află hale abandonate și localități pustiite.

„În domeniul metalurgiei, mai întâi trebuie să luăm în considerare mineritul, fundamentul materiei prime pentru industria metalurgică neferoasă. Toate minele din nordul țării, din zonele Maramureș și Alba, au fost închise, pe măsură ce prețul de piață al cuprului, plumbului și zincului a devenit foarte scăzut. În prezent, prețul cuprului atinge peste 10.000 de euro pe tonă.”

Uzinele dispărute din regiunea Ardeal

„S-a închis Fenix Baia Mare, specializată în prelucrarea minereului de cupru din zona nordică a țării.

S-a închis Zalău, care producea cabluri pentru industria electrotehnică și rețele electrice.

S-a închis Metronom Brașov, care fabrica produse laminate, inclusiv materie primă pentru obuze.

S-a închis Alumina Oradea.

Pentru metalurgia feroasă, lista este și mai lungă:

„S-au închis Călanu, Hunedoara, Aiud, Reșița, Câmpia Turzii. A rămas operațional doar combinatul de oțel de la Reșița, care furnizează materia primă pentru industria de la Slatina.”

Încetarea și în construcția de autovehicule

Odată cu industrie metalurgică, a fost afectată și producția de autovehicule, dependentă de aceste materiale.

„S-au închis CUC Cluj, armătura Bistrița, Tractorul Brașov, Sinterom Cluj, care producea componente pentru Timișoara. Fabrica de mobilă de la Târgu-Mureș a fost închisă, iar în industria textilă, aproape toate filaturile și fabricile de bumbac au încetat activitatea. În domeniul chimic, s-au închis Oltchim Făgăraș, Viromet Făgăraș și fabrica de sodă de la Mureș.”

Cauza principală: costul excesiv al energiei

Motivul închiderilor, explică Petru Ianc, este prețul foarte ridicat al energiei și gazului natural.

„Principalul motiv este costul mare al energiei și gazului natural. Prețul ridicat al energiei a cauzat falimentul majorității companiilor. Acesta reprezintă factorul comun al tuturor închiderilor.”

De ce energia este atât de costisitoare?

„Statul, fiind acționar majoritar în companiile energetice precum Hidroelectrica, Nuclearelectrica și termocentralelor pe cărbune, a impus profituri semnificative acestor entități. Statul a preluat profitul, ceea ce a destabilizat sectorul energetic, deoarece energia reprezintă o componentă esențială pentru toate industriile.”

Politici incompetente și management defectuos

A doua cauză majoră, afirmă Ianc, ține de deciziile greșite ale guvernanților și de managementul ineficient.

„Pe filiera cuprului, politicile greșite ale guvernului au făcut ca materia primă să devină extrem de scumpă pentru zonele Baia Mare și Zlatna. Suntem în situația absurdă în care exportăm minereu de cupru procesat și importăm cupru pur cu prețuri de 10.000-12.000 de euro pe tonă. Pe lângă prețul energiei și al materiilor prime, gestionarea defectuoasă a fost fatală. Este rezultatul unei combinații de inițiative guvernamentale ineficiente și administrare necorespunzătoare.”

„Dacă statul nu va rezolva problema energiei, într-un an nu mai va exista nimic”

„În loc să ofere compensate între 70-90% din aceste costuri, cum se practică în alte țări, guvernul român oferă doar 30-40%. Costurile sunt foarte mari, iar aceste diferențe sunt dificil de suportat.”

„Recomandarea pentru o relansare realistă nu este simplă, dar este posibilă”

Pe lângă fabrici, România a pierdut și specialiști calificați.

„Dispariția acestor industrii a condus și la dispariția multor școli profesionale și tehnice. O relansare va fi dificilă, dar nu imposibilă. Reindustrializarea României trebuie să se bazeze pe resursele naturale ale țării: cupru, minereuri, lemn. Statul trebuie să reimplice în strategia industrială și să rezolve problema aprovizionării cu energie.”

Imaginea sumbră: o țară dependenta de importuri pentru ce producea odată

„România consumă acum între 3,5 și 4 milioane de tone de oțel, dar industria metalurgică autohtonă produce doar o mică fracțiune a acesteia. Majoritatea materialelor sunt importate. Este necesar ca statul să intervină în politica industrială și să revină la valorificarea resurselor naturale ale țării. În caz contrar, nu vom mai avea industrie proprie.”

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Au fost închise două combinate strategice pentru România – Sidex și Hunedoara. Viitorul a mii de angajați este neclar. Un cercetător român în metalurgie avertizează: „Industria țării este în pericol”