În timp ce statele membre ale Uniunii Europene își propun să reducă poluarea și să îmbunătățească serviciile pentru populație, România se confruntă cu discrepanțe majore în aceste domenii. Rata accesului la apă potabilă rămâne scăzută, stațiile de epurare sunt insuficiente, iar fondurile alocate acoperă doar nevoile minimale ale cetățenilor. Germania, Polonia, Ungaria și Bulgaria au peste 95% din populație conectată la sistemele de apă potabilă, în timp ce în România există încă localități fără acces la resurse de apă sigură.

Conform celui mai recent raport al Institutului Național de Statistică, anul trecut, 77,6% din locuitorii României erau conectați la sistemul public de furnizare a apei. Aproximativ jumătate din populația rurală nu beneficiază de apă curentă, fiind nevoită să folosească găleți pentru extragerea apei din fântâni. În privința sistemului de canalizare, în 2024, doar 60,7% din cetățeni aveau acces la rețele, iar aproape 40%, în principal din zonele rurale, nu erau racordați. La nivel regional, în 2024, cea mai mare proporție de populație conectată s-a înregistrat în regiunea București-Ilfov (97,9%), urmată de Sud-Est (89,8%). Cele mai mici rate de racordare au fost în Nord-Est (53,6%) și Sud-Muntenia (70,7%).

România are cea mai redusă rată de conectare la sisteme de apă și canalizare din Uniunea Europeană

De asemenea, în 2024, un sfert din populație nu avea acces la sistemele publice de apă, iar doar 40% beneficiau de canalizare, în condițiile în care calitatea apei era sub standarde. În mediul rural, situația era și mai precară: 59% dintre locuitori nu aveau acces la surse de apă potabilă, iar 84% nu erau conectați la rețelele de canalizare publice. Deși s-au înregistrat ușoare îmbunătățiri, România rămâne pe ultimul loc în UE în ceea ce privește proporția de populație conectată la sistemele de apă și canalizare. Media europeană de racordare la rețelele publice depășește 94% pentru apă, și 81% pentru canalizare. În plus, anul trecut, aproape 1.900 de clădiri de învățământ, reprezentând 16% din total, nu aveau acces la apă curentă, iar peste 4.200 de școli nu aveau grupuri sanitare în interior. Majoritatea acestor unități se află în mediul rural, fiind aproape de 94%.

Stațiile de epurare din România sunt insuficiente și slab performante

România persistă ca unul dintre cei mai slabi actori în epurarea apelor uzate, din cauza resurselor limitate și a dificultăților în gestionarea sistemului. În comparație cu alte țări europene precum Ungaria, Polonia și Germania, performanța României este net inferioară. În țara noastră, doar 30,7% din apa uzată menajeră este tratată, comparativ cu 99,1% în Germania, 79,3% în Polonia și 72,2% în Ungaria. La nivel european, România și Bulgaria sunt cele mai înapoiate, în privința numărului de stații de epurare raportat la populație și a eficienței procesului de tratare, conform standardelor UE. În prezent, România dispune de aproximativ 750 de stații de epurare funcționale, multe dintre ele fiind în modernizare, 998 de stații de tratare și 2.459 de unități de dezinfecție, conform unui raport al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (ANRSC).

Ţara noastră se situează în urma Germaniei, Poloniei și Ungariei, care dispun de infrastructură dezvoltată și un număr semnificativ mai mare de stații de epurare, având rate de conectare depășind 85%. Diferențele majore reies nu doar din numărul de stații, ci și din capacitatea și gradul de tratare oferite. Aceste state folosesc tehnologii avansate de tratare tertiară în majoritatea cazurilor, spre deosebire de România și Bulgaria, unde prevalează stațiile nemodernizate. Germania are peste 10.000 de astfel de unități, fiind lider în Europa, urmată de Polonia cu peste 8.000. Ungaria deține peste 4.500 de stații, acoperind circa 88% din populație.

România are o infrastructură de canalizare insuficientă pentru populația existentă

În privința lungimii rețelei de canalizare, zonele urbane din România dispun de o densitate comparabilă cu cea europeană, însă lipsa infrastructurii în mediul rural afectează grav media națională. Conform celor mai recente date ale Institutului Național de Statistică, lungimea totală a rețelei publice de canalizare se ridica la circa 57.300 de kilometri, adică aproximativ 3 km pentru fiecare 1.000 de locuitori.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

Doi foste capitale comuniste, două direcții diferite. În timp ce Varșovia înflorește, transformându-se într-un oraș modern, Bucureștiul rămâne în urmă, blocat, cu probleme de salubritate și subdezvoltare. În contextul actual, promisiunile politice nu aduc soluții concrete pentru dezvoltare.

În timp ce alți lideri europeni caută soluții pentru îmbunătățirea condițiilor pentru pensionari, în România, se conturează priorități diferite, iar lipsa investitiilor în infrastructură afectează grav modul în care se asigură serviciile de bază pentru cetățeni.