Oceanul nu a scăpat de plastic, ci l-a transformat într-un pericol nevăzut

O cercetare recentă a estimat pentru prima dată cantitatea de nanoplastice din Atlanticul de Nord, ajungând la aproximativ 27 de milioane de tone în această regiune. Studiul a fost realizat de oameni de știință de la Royal Netherlands Institute for Sea Research și s-a bazat pe analize de probe de apă prelevate din 12 locații diferite.

Metodologia studiului

Probele de apă au fost filtrate pentru a elimina particulele mai mari de un micrometru. Materialul rămas a fost analizat în laborator cu spectrometrie de masă, tehnică ce permite identificarea moleculară a diferitelor tipuri de plastic.

Cantitatea și sursele de nanoplastice

Rezultatele indică o prezență masivă a nanoplasticelor în ocean. Aceste particule provin din degradarea treptată a deșeurilor plastice mari, din transportul de pe uscat prin râuri și din aerosoli, în special prin depunere de pe atmosferă, prin ploaie sau depunere uscată.

Implicații pentru ecosistemul marin și sănătate

Dimensiunea redusă a nanoplasticelelor le permite să pătrundă adânc în organismele marine, de la microorganisme până la pești. Există deja dovezi că aceste particule au fost identificate în țesuturi umane, ceea ce ridică îngrijorări legate de posibilitatea ca ele să ajungă în corpul uman prin consumul de produse marine.

Consecințele invizibilului

Odată ajunse în această formă fină, nanoplasticele sunt dificil de eliminat din mediul marin. Nu există o metodă eficientă de curățare la scară largă. Cercetătorii avertizează că, dacă plasticul continuă să ajungă în ocean, va duce la o acumulare și la răspândire tot mai extinsă a acestei forme invizibile de poluare.

Rezultate și perspective

Descoperirea răspândește o imagine mai clară asupra problemei, arătând că oceanul nu a dispărut problema plasticului. În schimb, acesta a transformat-o într-un pericol greu de observat și de controlat, cu efecte asupra mediului și sănătății umane de durată.