După scandalul mutării profiturilor peste frontieră, Gândul a discutat cu un economist recunoscut și un antreprenor român pentru a clarifica fenomenul externalizării profiturilor internaționale. Controversa a luat amploare după ce Guvernul României a aprobat, vineri, ordonanța prin care a fost abrogat articolul 25.1 din Codul Fiscal, care restricționa anterior deducerea taxelor între societățile afiliate nerezidente la 1%.

Prin această măsură, companiile multinaționale pot să deducă cheltuieli mai mari pentru consultanță, management sau servicii similare oferite de firmele lor din afara țării. Modificarea legislativă a generat un val de critici în spațiul public, fiind considerată un avantaj suplimentar pentru marile corporații internaționale, în timp ce firmele și cetățenii români se confruntă cu creșterea presiunii fiscale.

Guvernul a adoptat această ordonanță fără consultare publică, fără pachet legislativ și cu asumarea răspunderii, fiind a doua ordonanță de acest gen, după ce, în decembrie anul trecut, Guvernul Bolojan a redus taxa pe cifra de afaceri a marilor companii de la 1% la 0,5%. Până în acel moment, cheltuielile pentru drepturi de proprietate intelectuală, servicii de management sau consultanță realizate către entități afiliate nerezidente, în special din cadrul grupurilor multinaționale, puteau să fie deductibile doar în limita a 1% din totalul cheltuielilor.

Prin această modificare, multinaționalele pot acum să „externalizeze” profiturile către subsidiarele lor din alte țări, fără restricții de deductibilitate. Astfel, companiile internaționale pot deduce mai mult de 1% pentru cheltuielile derulate de filiale din alte state.

Aurelian Dochia: România trebuie să revizuiască anumite prevederi legislative

Analistul economic Aurelian Dochia afirma pentru Gândul că eliminarea plafonului de deductibilitate nu are ca scop exclusiv sprijinirea corporațiilor multinaționale, ci face parte dintr-un proces mai amplu de armonizare a legislației fiscale românești cu standardele OCDE, la care țara noastră încearcă prin toate metodele să adere. Dochia menționează că plafonul de 1% a fost introdus relativ recent, în contextul utilizării plăților pentru consultanță, management sau proprietate intelectuală către entități din cadrul grupurilor ca instrument de optimizare fiscală, practic pentru reducerea artificială a profitului impozabil în România. Marile companii, în special cele multinaționale, utilizează un mecanism legal, denumit „optimizare fiscală”, pentru a plăti taxe cât mai reduse către bugetul de stat.

„România trebuie să adapteze anumite prevederi legislative la recomandările acestei organizații. Este important să reținem că limitarea deductibilității anumitor cheltuieli a fost introdusă recent, în urmă cu doi-trei ani, fiind bazată pe ipoteza că companiile străine utilizează plățile către subsidiare pentru a-și diminua baza impozabilă în România.”

Feliciu Paraschiv: Dominanța marilor retaileri distorsionează topul companiilor

Din perspectiva mediului de afaceri, Feliciu Paraschiv, proprietarul lanțului Paco Supermarkets, evidențiază că problema nu este strict fiscală, ci ține de un dezechilibru structural între marile rețele de retail, în mare parte multinaționale, și companiile locale mici și mijlcii. Antreprenorul a explicat pentru Gândul că marjele de profit în retail sunt foarte mici, situându-se între 2 și 3%. Cu toate acestea, unii operatori cu sute sau mii de magazine înregistrază pierderi pe ani întregi, ceea ce este dificil de explicat în mediul de afaceri.

„Marjele de profit sunt între 2–3% profit net. Cu toate că unele companii raportează pierderi consecutive, ceea ce este ilogic pentru un business sănătos. Dacă generează pierderi cu peste 1.400 de magazine, de ce mai continuă activitatea?”

De asemenea, Feliciu Paraschiv menționează că retailerii mici se confruntă cu dificultăți în negocierile cu furnizorii, obținând discounturi mai mici și având costuri logistice mai ridicate, ceea ce limitează profitabilitatea. În opinia sa, deși câteva rețele românești au reușit să figureze printre cele mai mari retaileri din țară, preselecția în continuare favorizează companiile internaționale și mari.

„Retailerii mici obțin marje de profit reduse, din cauza negocierilor mai dure. Puterea de negociere este mult mai mare pentru marile rețele. La acelea mici, discounturile sunt mai mici, iar costurile mai ridicate. Dacă nu sunt gestionate eficient, profiturile devin nesemnificative. În timp, doar câteva rețele românești au ajuns în topul celor mai mari retaileri, însă dominația încă aparține companiilor mari.”

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Populația, din ce în ce mai vulnerabilizată economic, iar multinaționalele primesc sprijin semnificativ. Modificările legislative recente favorizează companiile internaționale, facilitând transferul profiturilor din România
• Guvernul favorizează corporațiile internaționale; cetățenii români, împovărați de taxe și impozite, se pregătesc pentru sărbători mai sărace. Noile măsuri fiscale permit companiilor să reducă semnificativ impozitele în finalul anului.