După întâlnirea istorică dintre Donald Trump și Vladimir Putin, perspectiva unui acord de încetare a ostilităților pare puțin probabilă. Specialiștii și strategiile militare consideră că drumul spre un acord definitiv este unul complex și lung.

Vladimir Putin a declarat că întâlnirea cu Donald Trump a fost „constructivă”, exprimandu-și optimismul în privința găsirii unei soluții pentru oprirea conflictului din Ucraina, prin eliminarea cauzelor sale și reconfigurarea arhitecturii europene de securitate.

Potrivit lui Benjamin Jensen, directorul Futures Lab și cercetător senior la Departamentul de Apărare și Securitate din cadrul Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), analiza istorică arată că 31% din războaiele interstatale se finalizează într-un impas, pe baza unor acorduri de încetare a focului care opresc violența la scară largă, însă lasă nerezolvate divergențele de fond.

Mai îngrijorător, majoritatea acordurilor de încetare a focului întâmpină dificultăți minore în primele 10 zile, iar eșecurile majore apar de obicei între 65 și 193 de zile.

Prezența observatorilor externi reduce adesea violența la scară mare, însă nu și incidentele minore. Așadar, orice încetare a focului în Ucraina are probabilități mari de eșec în absența unui sprijin extern și garanțiilor de securitate.

În al doilea rând, Rusia are un istoric negativ de încălcare a acordurilor de încetare a focului.

• Ucraina acuză Moscova de încălcarea a 25 de acorduri de încetare a focului din 2014.
• Protocolul de la Minsk I (2014) și memorandumul ulterior nu au avut succes și au deschis calea pentru noi acțiuni ostile.
• Istoria arată că Rusia a folosit încetările focului mai degrabă pentru a-și poziționa forțele decât pentru a căuta pace pe termen lung.

Chiar și acordul de la Minsk II a reușit doar să încetinească luptele până la linia de contact din Donbas, pregătind simultan terenul pentru invazia din 2022. Aceste exemple subliniază necesitatea monitorizării și a garanțiilor de securitate pentru rezolvarea pe termen lung a conflictelor.

Asigurarea unui cadru pentru negocierile de pace ar necesita supraveghere aeriană fără pilot, senzori în timp real și contingente multinaționale de aplicare a legii.

„Zonele tampon vagi și observatorii neînarmați nu opresc ostilitățile”

Un armistițiu durabil necesită monitorizare externă și garanții de securitate internaționale. Dacă președintele Trump reușește să îl convingă pe Putin să inițieze negocieri multilaterale care implică Ucraina și Uniunea Europeană, este crucială o strategie de monitorizare robustă.

Eșecurile din trecut, precum cel de la Minsk, demonstrează că utilizarea zonelor tampon vagi și a observatorilor neînarmați nu este suficientă pentru oprirea ostilităților. O soluție mai eficientă ar combina eforturile militare ucrainene cu observatori NATO sau forțe neutre de menținere a păcii, folosind o combinație de drone, artilerie și avioane de luptă, pentru a sprijini echipele de asalt.

Forțele terestre ar trebui să funcționeze ca forță de descurajare, desfășurând echipe mici de monitorizare de-a lungul unei noi zone demilitarizate. Similar cu misiunile ONU, o astfel de forță ar fi multinațională și concentrată pe atestarea și descurajarea încălcărilor, nu pe apărare directă.

• O forță mai credibilă ar implica mai multe brigăzi multinaționale, poziționate de-a lungul frontului sau în zone de antrenament din vestul Ucrainei.
• O prezență avansată ar transmite Rusiei o imagine clară despre consecințele încălcării posibile a unui acord de încetare a focului.
• Această abordare necesită implicare diplomatică mai amplă, voință politică și finanțări suficiente pentru operațiunile de menținere a păcii.

Alternativ, o soluție mai sigură ar implica o forță de instruire amplasată în occidentul Ucrainei. Această forță ar asista la instruirea noilor brigăzi ucrainene, eliberând unitățile de luptă pentru a ocupa poziții strategice pe front.

Rusia se expune la riscuri mai mari atunci când atacă, însă forțele multinaționale au un rol mai mult de sprijin și de creare a unei rezerve strategice.

„Marea Neagră rămâne un punct strategic de conflict”

Termenii unui armistițiu trebuie să includă garanții în diverse domenii. Războiul modern depășește lupta terestră, incluzând dimensiuni aeriene, navale, spațiale și cibernetice.

În domeniul aerian, este necesară o monitorizare extinsă și eventual o misiune de poliție aeriană. Rusia nu se limitează la atacuri la linia frontului, utilizând atacuri aeriene și cu rachete de rază lungă, pentru a afecta voința poporului ucrainean.

Încălcările armistițiului vor implica probabil atacuri cu drone la scară mai mare decât atacurilor de tancuri convenționale. Negarea acestei opțiuni necesită întărirea apărării aeriene și antirachetă a Ucrainei.

• Monitorizarea armistițiului trebuie să includă și domeniul maritim.
• Marea Neagră rămâne un punct crucial de conflict.
• Asigurarea unei navigații maritime sigure și monitorizarea zonelor maritime sunt esențiale.

În cele din urmă, un armistițiu modern trebuie să ia în considerare domeniile digitale și spațiale. Statele trebuie să contribuie la securizarea comunicațiilor, la protejarea infrastructurii critice de atacuri cibernetice și la securizarea sistemelor de comunicații spațiale, pentru a asigura integritatea comandamentului și controlului pe timpul negocierilor.

„Statele europene vor trebui să facă investiții mai mari în industria lor de apărare”

Un armistițiu va permite Rusiei să își reîncarne și repoziționeze forțele. Asigurarea timpului și a spațiului pentru negocierile de pace presupune o abordare combinată de diplomație și strategii economice care să impună costuri Rusiei.

În primul rând, comunitatea internațională trebuie să limiteze importurile de tehnologii esențiale pentru eforturile militare ruse.

În al doilea rând, este necesară aplicarea unor sancțiuni variabile asupra petrolului și gazelor rusești, condiționate de anumite condiții.

În cele din urmă, statele europene trebuie să investească mai mult în industria lor de apărare, inclusiv prin extinderea cooperării cu Ucraina.

Aceste eforturi ar sprijini programe precum Acțiunea de Securitate pentru Europa (SAFE) pentru a reînnoi industria de apărare europeană. Garanțiile acestor împrumuturi cu active rusești înghețate ar trimite un mesaj concludent de descurajare.

„Părțile trebuie să ajungă la un acord asupra unei arhitecturi integrate de monitorizare”

Primul pas constă în elaborarea unui cadru complet de negocieri care să includă aspecte precum securitatea maritimă, controlul spațiului aerian, apărările cibernetice și comunicațiile spațiale, pentru a contracara vulnerabilitățile exploatate de Rusia.

Odată definit cadru general, părțile trebuie să ajungă la un acord privind o arhitectură integrată de monitorizare, utilizând o combinație de sateliți, drone, senzori terestre și platforme de partajare a datelor, operate de un organism internațional de încredere, care va investiga și raporta încălcările.

Pentru o implementare consistentă, este nevoie de sancțiuni clare și automate, aplicate imediat în caz de încălcare a armistițiului.

Chiar și într-un context de armistițiu, statele NATO și Occidentul trebuie să își mențină sprijinul pentru Ucraina, prin instruire, echipament și interoperabilitate, pentru o rezistență credibilă în eventualitatea unor noi agresiuni.