Opinia lui Glen E. Howard, președintele Fundației Saratoga

Puțini experți militari au analizat impactul unui acord de încetare a focului între Ucraina și Rusia asupra securității Mării Negre.

În acest context, Glen E. Howard, expert în relațiile euroasiatice și președinte al Fundației Saratoga (anterior președinte al Fundației Jamestown), a publicat recent o analiză pe site-ul Fundației. 

Howard este autor și coautor a mai multor lucrări despre Rusia și Eurasia, inclusiv „Marea Neagră: Câmp de bătălie, Drumul spre Ucraina” (2023), o colecție de studii despre securitatea regiunii înainte de invazia din 2022, și „Strategia și doctrina militară rusă” (2019). 

Libertatea a tradus cele mai importante observații din analiza sa publicată online.

Contextul încetării focului pentru securitatea Mării Negre

Orice încetare a ostilităților în Marea Neagră va declanșa imediat dezbateri despre Convenția de la Montreux din 1936 și posibilitatea suspendării articolului 19, care permite Turciei să reglementeze tranzitul navelor militare prin strâmtorile Bosfor și Dardanele.

La 27 februarie 2024, președintele ucrainean Zelenski a cerut Turciei să utilizeze articolul 19 pentru a interzice trecerea navelor militare ruse prin strâmtori. Articolul prevede că, în situații de conflict, navelor militare ale statelor beligerante li se interzice trecerea prin strâmtori.

La cinci zile de la invazia din 2022, Turcia a închis strâmtorile pentru a preveni intrarea navelor de război străine, inclusiv ruse, în Marea Neagră – decizie menținută până în prezent.

Ultima navă de război americană care a vizitat Marea Neagră a fost USS Arleigh Burke, în decembrie 2021, de atunci lipsind prezența navală americană.

Situația navală în Marea Neagră

Decizia Turciei privind aplicarea articolului 19 a împiedicat Rusia să-și consolideze flota din Marea Neagră. Forțele navale ruse au suferit pierderi considerabile, pierzând aproximativ 20% din capacitatea de luptă navală.

Forțele ucrainene au utilizat eficient mijloace avansate tehnologic, cum ar fi vehicule submersibile fără echipaj (USV), rachete anti-navă „Neptune” și rachete de croazieră „Storm Shadow”, pentru a afecta flota rusă din Marea Neagră, forțând-o să se retragă în porturile Sevastopol și Novorossiysk. 

Fără flotă de suprafață, forţele ucrainene au reușit să avarieze sau să distrugă cel puțin 27 de nave și un submarin rus. 

Estimarea pierderilor suferite de flota rusă din Marea Neagră a ajuns, prin aceste atacuri, la aproximativ 75% din capacitatea de desfășurare. Crucișătorul cu rachete Moskva a fost distrus de Ucraina. Mai multe nave de debarcare rusești au fost neutralizate. 

Din punct de vedere tactic, Ucraina a reușit să împinge forțele navale ruse în partea estică a Mării Negre, în apropiere de Strâmtoarea Kerci, limitând operativitatea lor. Acest lucru a permis Ucrainei să-și reia exporturile de cereale din Odesa și să crească volumul exporturilor cu 35% în prima parte a anului 2024.

Convenția de la Montreux și consecințele sale

Articolul 19 al Convenției de la Montreux reprezintă o dilemă pentru Rusia. Pierderile navale importante au limitat capacitatea sa de a muta noi resurse navale în Marea Neagră, singura opțiune alternativă fiind canalul Volga-Don.

Însă, apa puțin adâncă a Volgăi limitează navațiile navelor de război ruse mai mari, cum ar fi nava soră a Moskva. Suspendarea articolului 19 ar permite Rusiei să își consolideze flota în câteva săptămâni, prin aducerea de noi nave de război.

O misiune de menținere a păcii în Marea Neagră

În cazul unei încetări a focului, Statele Unite și aliații europeni vor trebui să ia în considerare o prezență navală ulterioară în Marea Neagră, dacă Turcia va permite tranzitul navelor militare. Odesa rămâne vitală pentru economia Ucrainei.

Ucraina a pierdut o mare parte din linia de coastă a Mării Negre, ceea ce face de o importanță strategică crucială capacitatea de apărare a exportului. Navele militare din statele non-litorale ar putea reveni în Marea Neagră pentru a proteja litoralul Ucrainei.

Turcia, singurul stat NATO din zonă, joacă un rol incert într-o astfel de misiune. Președintele turc a sugerat participarea Turciei la operațiuni de menținere a păcii conduse de Europa. Participarea ar sprijini eforturile României. Alte state NATO potențial implicate sunt SUA, Marea Britanie, Franța și Olanda.

Țările din afara zonei Mării Negre vor fi obligate să respecte regula celor 21 de zile, conform Convenției de la Montreux, limitând prezența lor navală în zonă. NATO a organizat de-a lungul anilor operațiuni navale de menținere a păcii în zonă, cum ar fi Sea Breeze.

Statele Unite şi aliaţii lor ar trebui să găsească soluții pentru a proteja Odesa într-un eventual acord de pace între Ucraina și Rusia, și să găsească un rol pentru Turcia în monitorizarea zonei.

Dilema navală a Ucrainei după încetarea ostilităților

Ucraina va trebui să ia decizii dificile cu privire la forțele sale navale în Marea Neagră, ţinând cont de pierderile teritoriale. Ucraina are doar 18% din litoralul său maritim rămas.

Ucraina nu are o flotă operațională de suprafață, singura sa navă importantă fiind scufundată la începutul războiului. Kievul a investit în două corvete moderne din clasa Ada, construite în Turcia (Hetman Ivan Mazepa și Hetman Ivan Vyhovskyi), care, însă, necesită infrastructură portuară adecvată.

Odesa, Pivdny, Chernomorsk şi Ochakhiv sunt porturile ucraineneste potenţiale pentru amplasarea noilor nave de război. Odesa este însă un centru important de export, care limită infrastructura necesară pentru găzduirea navelor. 

O eventuală forță navală europeană ar putea avea nevoie de instalaţii portuale din România, cum ar fi Constanţa, pentru o prezenţă mai largă.

Război asimetric vs simetric în Marea Neagră

Un paradox pentru Ucraina este alegerea între o strategie asimetrică, bazată pe USV-uri, şi una simetrică, concentrându-se pe achiziţionarea de nave de război mari, care ar prezenta vulnerabilități.

Scufundarea lui Hetman Sahaidachny demonstrează riscurile unui război simetric. Ucraina ar trebui să evite investiţii în nave mari de război fără infrastructură portuară adecvată, şi să se concentreze pe acţiuni asimetrice şi pe achiziţionarea de nave mai mici.

Ucraina este bine echipată pentru un război asimetric pe mare, demonstrație fiind utilizarea USV-urilor. Investiţiile importante în apărare, incluzând resurse din statele NATO, au ajutat Ucraina sa neutralizeze forţele ruseşti în zonele unde Ucraina şi-a păstrat controlul, în ciuda unei forțe superioare număr din partea Rusiei.

Flota Mosquito și perspective

Pentru a-şi asigura securitatea pe termen lung, Ucraina ar trebui să se concentreze pe reconsolidarea unei strategii navale de tip „flotă Mosquito”, folosind ambarcațiuni rapide de atac şi USV-uri. Această abordare ar putea să limiteze capacitatea Rusiei de a bloca porturile rămase ucrainene de la Marea Neagră.

Statele Unite sau Marea Britanie nu pot asigura securitatea pe termen lung a litoralului ucrainean, fiind limitate de Convenția de la Montreux. Ucraina ar trebui să profite din plin de orice încetare a focului pentru a-și reconsidera strategia navală, evitând capcane potențiale. 

Importanța strategică a cerealelor ucrainene face necesară protejarea porturilor și a rutelor de transport maritime.