Crin Antonescu critică dur actuala orientare a Partidului Național Liberal, reproșând faptului că liberalilor le lipsește asumarea trecutului și se concentrează pe reinventare continuă, fără recunoașterea greșelilor anterioare. El evidențiază, totodată, relativizarea și negarea istoriei în discursul politic recent.

Antonescu despre neasumarea istoriei și greșelile trecutului

Antonescu acuză că discursul politic actual promovează uitarea trecutului și evită recunoașterea greșelilor. El susține că, de exemplu, Nicolae Ceaușescu a denunțat abuzurile epocii Gheorghiu-Dej, fără a preciza însă ce acțiuni concrete întreprindea în acea perioadă. În cazul lui Ion Iliescu, el amintește că acesta vorbea despre „întinarea nobilelor idealuri ale socialismului” fără a specifica opoziția sa în perioada respectivă.

Crin Antonescu a menționat, de asemenea, cazul în care în 2004, Băsescu și Alianța DA sărbătoreau victoria asupra democrației, ignorând existența guvernelor lui Emil Constantinescu și celei de-a doua guvernări CDR-PD, în care și el fusese implicat.

Critică la adresa newer conducători și a recentei formule politice

Fostul lider liberal evocă contrastul dintre trecut și prezent, afirmând că Partidul Național Liberal de astăzi pare să fie format din același nucleu de oameni, dar sub o identitate „mizeră” de până acum. El amintește că, anterior, PNL a fost co-autor al reformelor solide din perioada post-comunistă, a participat la aderarea României la Uniunea Europeană și a avut rezultate electorale semnificative, precum cele din 2009, când a obținut 20% din voturi la alegerile prezidențiale, împotriva unor forțe politice și media influente.

Antonescu afirmă că aceste realizări nu sunt recunoscute de noua conducere, care încearcă acum să folosească impresia de „renegare” și „modernizare”, chiar dacă aceste proiecte au fost, în trecut, susținute și implementate de membri actuali sau colaborați ai formațiunii.

Întrebări directe pentru Bolojan și Ciucu

Crin Antonescu le adresează doi parametri de reflecție liderilor actuali ai PNL, Ilie Bolojan și Ciprian Ciucu, exprimându-și scepticismul față de noua poziționare a partidului. El întreabă unde au fost aceștia atunci când PNL a fost perceput ca un „breloc” al puterii, suspectând că nu au criticat în mod public perioadele de apropiere de regim sau deciziile controversate.

De asemenea, întreabă dacă aceștia ar fi fost de acord să rămână în poziții de conducere dacă nu erau excluși din scenă de PSD și alte forțe politice, insinuând că reacțiile lor de acum pot fi formulate mai mult ca reacții retorice decât ca poziții ferme.

Crin Antonescu consideră, în final, aceste întrebări ca fiind doar retorice, dar subliniază că foștii săi colegi continuă să promoveze imaginea de reformatori și „lumini ale reformei”, în timp ce se acoperă de „demnitate” și „suflet” aparent recâștigate. El încheie bannerul de critică cu un mesaj de urare „La mulți ani” celor implicați.

Crin Antonescu își menține poziția critică față de direcția actuală a PNL, fiind convins că actualii lideri, precum Bolojan și Ciucu, trebuie să răspundă pentru evoluțiile și deciziile din trecut, dacă ar dori cu adevărat să reclame o reformare autentică a partidului.