Astronomii au descoperit pentru prima dată o atmosferă subțire în jurul unui mic obiect înghețat dincolo de Neptun, numit oficial (612533) 2002 XV93. Descoperirea a fost făcută prin observații ale unui fenomen numit ocultare stelară în ianuarie 2024, care a indicat prezența unui strat de gaz mult mai subțire decât ar fi anticipat pentru o astfel de lume.

Obiectul și locația sa

(612533) 2002 XV93 face parte din categoria obiectelor transneptuniene, fiind un plutino aflat în regiunea centurii Kuiper. Se află la aproximativ 40 de ori mai departe de Soare decât Pământul, în condiții de temperaturi extrem de scăzute și cu o dimensiune de circa 500 de kilometri.

Descoperirea și metoda de observare

În timpul occultării, astronomii au urmărit trecerea obiectului în fața unei stele îndepărtate. În mod obișnuit, dacă obiectul ar fi fost doar o rocă fără atmosferă, lumina stelei ar fi fost brusc blocată și apoi deviată după trecere. În cazul lui XV93, însă, lumina s-a estompat treptat, indicând existența unui strat de gaz subțire.

Caracteristicile atmosferei

Măsurătorile indică o presiune atmosferică de circa 100-200 nanobari, de 5 până la 10 milioane de ori mai redusă decât cea a Pământului și de 50 până la 100 de ori mai scăzută decât cea a atmosferei lui Pluto. Compoziția exactă nu este încă stabilită, dar se estimează prezența gazelor precum metanul, azotul sau monoxidul de carbon.

Motivul prezenței atmosferei

Majoritatea modelelor sugerează că această atmosferă ar trebui să fie temporară, având în vedere dimensiunea mică a obiectului, ceea ce face ca gravitația sa să fie insuficientă pentru a păstra gazele pe perioade lungi. Ea s-ar putea fi format recent, prin impactul unui mic corpurilor sau prin activitate vulcanică de gheață, denumită criovulcanism.

Implicații și perspective

Descoperirea arată că obiectele mici din centura Kuiper pot avea învelișuri gazoase și activitate geologică limitată. Acest lucru schimbă percepția asupra unor corpuri considerate pana acum inactive. În cazul unui impact recent, atmosfera ar putea fi temporară, dispărând în câteva sute sau mii de ani. Dacă atmosfera persistă, criovulcanii ar putea explica alimentarea continuă a acesteia.

Observațiile ulterioare vor determina dacă aceasta este o atmosferă recent formată sau rezultatul unui proces activ de eliberare a gazelor. Capacitatea de a detecta astfel de gaze la obiecte atât de mici și îndepărtați deschide posibilitatea studiului altor corpuri din marginea Sistemului Solar, în condiții similare.

Această descoperire reprezintă o frontieră nouă pentru astronomia obiectelor din centura Kuiper și poate influența modul de interpretare a dinamicii acestor lumi mici. În cazul unei persistente sau modificări sezoniere a atmosferei, evoluția acestor corpuri va fi reevaluată în contextul activității geologice și al impacturilor recente.