România trebuie să reevalueze abordarea în gestionarea resurselor și a bugetului, afirmă Traian Băsescu. Fostul președinte critică soluțiile adoptate în prezent și propune abandonarea măsurilor recente în favoarea unor strategii mai eficiente, similare cu cele din 2010.

Critici la adresa modului de rezolvare a problemelor economice

Traian Băsescu afirmă că măsurile guvernamentale actuale au afectat sectorul economic. El susține că s-au acordat salarii și pensii mari, în timp ce majoritatea populației a resimțit agravarea situației financiare. În opinia sa, 10% din pensiile românilor au fost reținute pentru a acoperi deficitul, dar sectorul bugetar nu a fost afectat în aceeași măsură.

Controverse asupra sporurilor în sectorul bugetar

Fostul președinte critică menținerea unor sporuri în sectorul public. El menționează cazul de la Ministerul Dezvoltării, unde salariile includeau sporuri de până la 35% din salariul brut. Băsescu consideră că aceste beneficii trebuie reduse, mai ales pentru persoanele cu handicap, mame sau bugetari.

Modelul din 2010, un exemplu de soluție

Traian Băsescu susține că măsurile eficiente ar fi cele aplicate în 2010. În acea perioadă, România a redus salariile cu 25%, dar nu a disponibilizat personal. S-au eliminat 20.000 de angajați din ministere și s-a recurs la o politică de angajare raportată la pensionări, un report similar cu cel actual. Aceste măsuri au permis evitarea unor creșteri semnificative ale șomajului și au menținut deficitul bugetar la un nivel acceptabil.

Percepția de instabilitate și dificultăți în atragerea împrumuturilor

Băsescu avertizează că tensiunile politice din coaliție sporesc percepția de instabilitate. Aceasta îngreunează procesul de obținere a finanțării externe, fiind refuzate împrumuturi la dobânzi acceptabile. El adaugă că România plătește dobânzi de circa 10 miliarde de euro în 2025, iar aceste sume sunt în creștere, ceea ce afectează bugetul.

Necesitatea unui acord de precauție cu fondul monetar

Fostul președinte recomandă încheierea unui acord de precauție cu Fondul Monetar Internațional, pentru a avea resurse disponibile în caz de nevoie. El subliniază că astfel de acorduri asigură stabilitatea financiară și evită riscul de incapacitate de plată.