Când temperaturile se scad brusc, mediul online reacționează prompt: transformă un fenomen real într-un titlu captivant și îl promovează viral. Astfel, a reapărut ideea că „explodă copacii” – mai ales când se discută despre vortexul polar și valori termice extrem de scăzute sub zero grade Celsius.

În realitate, formularea este înșelătoare. Nu este vorba despre explozii precum cele din filme, ci despre crăpături bruște ale trunchiurilor sau ramurilor, uneori însoțite de un trosnet puternic. Poate fi spectacolos (și chiar înspăimântător dacă are loc noaptea), însă, în majoritatea cazurilor, nu acesta reprezintă pericolul principal în perioadele de frig extrem, conform specialiștilor internaționali.

Un copac nu reprezintă o „țeavă” plină cu apă, însă în interiorul său circulă sevă – un amestec de apă, zaharuri și alte substanțe soluționate. Când temperatura scade sub punctul de îngheț, o parte din această sevă începe să solidifice. Procesul nu este identic cu înghețarea apei dintr-un pahar, deoarece seva are compoziție variabilă și se află în țesuturi diferite, însă principiul esențial rămâne același: înghețul determină dilatare și crește tensiunea internă.

În cazul gerului intens, mai ales când frigul se instalează rapid, apare un dezechilibru între mediul exterior și interior. Stratul exterior (coaja) se contractă, iar interiorul rămâne sub presiune din cauza expansiunii asociate înghețului și diferențelor de temperatură din lemn. Dacă stresul acumulat depășește rezistența structurii, lemnul cedează: se formează o fisură, uneori de lungime considerabilă, cu un sunet puternic, similar unei plesnituri.

Acest tip de crăpătură este mai frecvent în nopțile senine și liniștite, când temperatura coboară rapid spre dimineața. De asemenea, specia de copac joacă un rol important: unii arbori sunt mai sensibili decât alții, iar cei tineri pot fi vulnerabili datorită scoarței mai subțiri, care nu amortizează variațiile termice. În plus, copacii deja slăbiți (de boli, vânt, secetă sau impacturi mecanice) pot ceda mai ușor, iar sunetul de „bang” indică doar că problema s-a manifestat.

De ce vântul polar reprezintă o problemă reală, nu „copacii explozivi”

Vortexul polar este o zonă extinsă de aer foarte rece, care se rotește deasupra regiunilor polare. În mod normal, se concentrează în apropierea poliilor, dar iarna se poate deforma sau extinde, împingând aerul arctic spre zone mai sudice. Când această situație se combină cu umezeala și condiții favorabile atmosferice, apare o furtună severă de iarnă, caracterizată de temperaturi periculoase, ninsori abundente, vânt puternic și polei.

În astfel de condiții, trosnetele din trunchiuri sunt un semnal secundar, nu evenimentul principal. Vortexul polar reprezintă, în primul rând, un pericol pentru oameni și infrastructură: degerături, hipotermie, accidente rutiere pe drumuri alunecoase, întreruperi de curent și întârzieri în intervențiile de urgență. Temperaturile scăzute pot persista zile întregi, exercițiu fiind pentru rețelele de energie și sistemele de încălzire.

De aici și senzația de „fenomen ieșit din comun”. Un zgomot puternic în timpul nopții poate fi memorabil și ușor de viralizat, însă adevăratele riscuri sunt altele: ghețușul care încarcă crengile, stratul de zăpadă care îngreunează coroanele, vântul care rupe ramuri și poate doborî copaci. Din punct de vedere practic, greutatea acumulată pe arbori sau cabluri reprezintă o amenințare mai mare decât crăpăturile provocate de temperaturi scăzute.

Gradul de pericol al fenomenului și modul de evaluare

Crăpăturile provocate de frig pot avea un impact serios asupra copacilor. O fisură profundă poate crea o „portiță” pentru virusuri și agenți fungici, iar dacă ruptura este mare, structura copacului poate fi compromisă. Totuși, nu orice copac care se crăpă va muri, mulți pot continua creșterea după sezonul rece, mai ales dacă fisura se stabilizează și primăvara nu apar alte probleme.

Riscul direct pentru oameni de pe urma „pocnetului” unui copac este, în general, limitat. Nu fisura în sine provoacă accidente, ci consecințele ulterioare: crengi căzute, resturi de lemn desprinse, copaci instabili în apropiere de locuințe, autovehicule sau rețele electrice. Astfel, în perioadele de ger extrem, este recomandabil să vezi fenomenul ca pe un semnal al unei atmosfere periculoase, nu ca pe o amenințare directă și excepțională.

Pentru copacii din curte sau din proximitatea casei tale, urmărește semne evidente de risc: crengi uscate, înclinări neobișnuite, trunchiuri cu fisuri vechi, zone putrezite la bază. În perioadele de zăpadă abundentă și polei, evită să te aproprii sau să parchezi sub coroane: greutatea lor poate provoca alunecări sau cedezi.

Măsuri pentru siguranță în condiții de frig extrem

În cazul unui val de ger sever, prioritatea este reducerea expunerii și evitarea rămânerii blocate în frig. Urmărește prognozele meteo actualizate și ajustează-ți planurile de deplasare, mai ales pe distanțe lungi. Dacă conduci, asigură-te că ai suficient combustibil și echipament de iarnă: haine călduroase, pătură, apă, sursă de lumină, încărcător de telefon și alte elemente utile în caz de blocaj.

Atunci când ieși afară, îmbracă-te în mai multe straturi și protejează extremitățile: mâinile, picioarele, capul. Vântul intensifică senzația de frig, iar degerăturile pot apărea imprevizibil în condiții aspre. Fii vigilent la semnele de avertizare: amorteală, decolorarea pielii, frisoane intense, confuzie sau oboseală bruscă. În cazul apariției acestor simptome, intră rapid într-un loc cald.

În cazul în care rămâi fără curent electric și folosești surse alternative de încălzire, nu improviza în spații închise cu aparate care degajă gaze: ventilarea necorespunzătoare poate duce la intoxicații. În plus, fii precauț cu lumânările și alte surse de foc deschis, pentru a evita incendii în casele reci și uscate.

În concluzie, copacii pot „pocni” sau se pot crăpa la temperaturi extrem de scăzute, iar sunetul amintind de o explozie. Însă, de obicei, fenomenul reprezintă mai mult o curiozitate înfricoșătoare decât un pericol major. Pericolul real îl reprezintă frigul în sine și efectele sale: ghețuș, strat de zăpadă, pene de curent și situații în care expunerea la frig devine rapid riscantă.