Eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA) în anul viitor pare o veste bună, însă autoritățile vor compensa prin limitarea deducerii cheltuielilor cu serviciile contractate de la afiliați. Marile companii multinaționale vor fi afectate de aceste noi restricții. Specialiștii în fiscalitate de la PwC consideră că această măsură, parte a pachetului de consolidare fiscală, ar fi trebuit să se concentreze doar pe cheltuielile bugetare.

Un studiu PwC subliniază că această modificare va afecta competitivitatea fiscală a României, deja afectată de creșterea taxelor recentă. Introducerea IMCA a fost întâmpinată cu îngrijorare din partea mediului de afaceri, care anticipa efecte negative asupra investițiilor. Anunțul eliminării IMCA a confirmat că încasările obținute au fost mult sub estimările inițiale ale Ministerului de Finanțe (1,2 miliarde lei față de 5-6 miliarde lei așteptate).

Noile reglementări cer ANAF-ului să solicite companiilor detalii despre serviciile achiziționate atât de la afiliați, cât și de la terți, inclusiv redevențe și dobânzi la împrumuturi.

Ce implică noua regulă?

Legea propusă clasifică cheltuielile legate de drepturi de proprietate intelectuală, management, consultanță și dobânzi acordate afiliaților ca nedeductibile dacă reprezintă mai mult de 3% din totalul cheltuielilor de aceeași natură.

Următoarele aspecte sunt importante:

• Procentul de 3% se calculează pe totalul cheltuielilor similare, inclusiv cele cu afiliații și cele cu terți. Acest lucru obligă companiile să aloce cel puțin 97% din buget pentru servicii de la terți, chiar dacă prestarea prin afiliați ar fi mai eficientă. O societate poate plăti redevențe doar către afiliați, dacă restul cheltuielilor (consultanță, finanțare) sunt cu terți.
• Dacă limita de 3% este depășită, întreaga cheltuială este nedeductibilă, nu doar excesul.
• Calculul procentului se bazează pe datele din exercițiul financiar anterior (de exemplu, pentru 2026 se utilizează cifrele din 2024).

În practică, această regulă ar putea limita semnificativ serviciile intra-grup, mai ales pentru companiile cu activități centralizate.

Modelul polonez, o sursă de inspirație?

Ideea acestei reguli se bazează pe bune practici din alte state, inclusiv Polonia.

Modelul polonez, implementat din 2022, se concentrează pe impozitarea „profiturilor transferate” către afiliați nerezidenți, sub forma unor cheltuieli precum redevențe sau costuri financiare:

• Impozit de 19% este aplicat asupra „profiturilor transferate” către afiliați nerezidenți, dacă aceste costuri sunt deductibile și sunt îndeplinite condițiile specificate.
• Impozitul se aplică dacă impozitul pe venit al beneficiarului nerezident este scutit sau mai mic de 14.25%.
• Veniturile beneficiarului nerezident din aceste activități reprezintă cel puțin 50% din veniturile totale.
• Beneficiarul transferă cel puțin 10% din “profiturile primite” către alte entități.
• Impozitul se aplică dacă suma cheltuielilor cu afiliații depășește 3% din totalul cheltuielilor deductibile.

Regula poloneză include și un mecanism de „safe harbour” pentru situațiile în care cheltuielile sunt pentru afiliați activi în UE/SEE.

Modelul polonez diferă de cel propus în România prin:

• Calculul limitei de 3% în Polonia se aplică la toate cheltuielile deductibile. 
• Impozitarea în Polonia se aplică doar pentru plățile către nerezidenți, în timp ce în România ar putea include și serviciile prestate de afiliați români.
• Modelul polonez se focalizează pe situațiile de profituri transferate către jurisdicții cu impozitare redusă,  ceea ce ar putea nu se regăsi în proiectul românesc.

Concluzie: Modelul polonez este mai puțin restrictiv

Specialiștii PwC concluzionează că modelul polonez nu este la fel de restrictiv ca propunerea românească. Modelul din Polonia este conceput pentru a aborda transferurile de profituri spre jurisdicții cu impozitare redusă, în timp ce propunerea românească are un caracter generalizator, fără detalii despre substanța economică.

Noua regulă ar intra în vigoare din 2026.

Se așteaptă clarificări privind aplicarea acestei reguli, având în vedere acordurile de preț negociate anterior de autorități și impactul asupra fluxurilor intra-grup. În viitor companiile trebuie să ia în considerare ajustări ale structurii de costuri.