Jurnalistul Dan Alexe a comentat, cu nuanțe, controversa generată de funeraliile fostului președinte Ion Iliescu. Într-un material publicat, Alexe susține că organizarea funeraliilor naționale este justificată din punct de vedere instituțional, indiferent de gravitația morală a trecutului decedatului.

Articolul său începe cu expresia „Ashes to ashes…”, preluată din ritualurile creștine de înmormântare – „din cenușă în cenușă, din praf în praf”, evocând nu numai decesul biologic, ci și convențiile sociale și politice ce însoțesc trecerea unui fost conducător de stat.

„Departe de mine gândul de a manifesta simpatie pentru Iliescu (sau oricine ar fi condamnat pentru infracțiuni grave), însă problema înmormântării sale era, de la bun început, o capcană etică și juridică în care USR s-a implicat cu o oarecare naivitate”, scrie Alexe.

Privilegii pentru funcție, nu pentru persoană

Jurnalistul consideră că funeraliile de stat nu se referă la individul în sine, ci la funcția pe care a deținut-o: „Conducătorii statului (chiar și cei decedați) beneficiază de privilegii care reprezintă Statul, nu personalitățile lor discutabile”.

În același material, Alexe face o comparație cu funeraliile lui François Mitterrand, fosta președinte francez cu o istorie controversată: „Și Mitterrand a fost înmormântat cu fast în Franța, deși fusese membru al unui guvern pronazist și, în calitate de președinte, a ordonat scufundarea (cu decese) a navei ecologiștilor care încercau să oprească experimentele nucleare franceze din Pacific”.

Înmormântări cu onoruri, după reguli dubioase

Dan Alexe comentează ipocrizia aparentă a societății, amintește de situația în care Biserica Ortodoxă nu a acceptat să oficieze slujba de înmormântare pentru Sergiu Nicolaescu, incinerat.

El subliniază că astfel de situații nu trebuie să surprindă, întrucât Biserica își promovează propriile reguli, oricât de absurde sau discriminatorii ar părea: „Biserica nu îngroapă persoanele incinerate, sinucigașii, persoanele din grupuri marginalizate, masonii, animalele, adepții altor religii etc…”, scrie Alexe, adăugând că el însuși respinge prezența unui crucifix în clasa copiilor săi.

Dan Alexe rezumă cu sarcasm echilibrul fragil dintre ipocrizia statului și rigiditatea religiei: „Astfel, foștii conducători de stat sunt înmormântați cu onoruri dubioase, pe care le acceptăm din obisnuință, la fel cum acceptăm că biserica nu îngroapă rămășițele incinerte ale necredincioșilor (și Iliescu a fost ateu, fără să fie ars), pentru că așa este regula. Și gata!”