„Un om de stânga autentic, Iliescu a avut o calitate remarcabilă, într-o societate politică adesea oportunistă: a rămas fidel convingerilor sale. Nu s-a lăsat influențat de tendințele economice liberale, nu s-a deplasat spre dreapta și a rămas constant în acord cu valorile sale fundamentale. Ion Iliescu a ghidat România pe calea europeană într-o perioadă complexă, în care alegerea asta era crucială. Astăzi, privind viitorul, observăm dificultatea de a păstra acest curs, stabilit de el într-un moment istoric delicat”, scrie Vasile Dîncu.

El recunoaște că, probabil, Iliescu nu a fost reformatorul dorit de mulți, dar a menținut un echilibru în politica națională, împiedicând-o de la extreme periculoase. Recunoaște că fostul președinte a comis greșeli.

„A comis greșeli la începuturile democrației noastre. Nu a reușit să se opună temerilor și neliniștilor unei majorități care se simțea dezbinată și era îngrozită de libertate, pe care nu o percepea ca un proiect. Poate că nu a avut puterea de a se detașa de presiunile vremii, poate că a fost speriat el însuși de schimbarea epocii. Poate putea acționa diferit. Vom analiza aceste aspecte în viitor, cu o distanță mai mare, poate și cu mai puțină încărcătură emoțională. De două decenii, Ion Iliescu nu mai este la conducere și ne reproșăm României lucruri pe care altădată le atribuiam exclusiv lui.”

Ion Iliescu a fost, poate nedrept, un țap ispășitor comod pentru greșelile noastre colective, un adversar ideal pentru o orientare politică care își căuta încă identitatea. Adversarii săi politici vor fi mai săraci, lipsite de un obiect facil de ură și de o scuză simplă pentru propriile nereușite. Paradoxal, el s-a opus cu fermitate corupției pe care noi, cei de după el, am creat-o și am perpetuat-o.

Despre patriotismul autentic și respectul pentru oponenți

El afirmă că, în calitate de președinte, Ion Iliescu și-a respectat strict atribuțiile constituționale: „Nu a încălcat principiile fundamentale ale democrației, a fost mereu prezent, empatic și responsabil față de români. A știut să respecte adversarii politici, să înțeleagă concurența și să apere chiar și opiniile critice.”

„Pot mărturisi personal că, deși am fost propus pentru excluderea din partid de trei ori, pentru criticile aduse, Ion Iliescu s-a opus în fiecare caz. Nu am fost parte din echipa sa, dar am învățat de la un politician în vârstă că emoția trebuie să fie o parte a politicii, în slujba ideilor și a promovării echității și a dreptății sociale.

A trăit simplu, modest și discret, cu o preocupare constantă pentru lectură și studiu, preocupat de viitor. În simplitatea și modestia vieții sale, am găsit poate cea mai autentică lecție despre esența politicii dedicate binelui comun”, mai subliniază Vasile Dîncu.

El afirmă că patriotismul fostului președinte a fost autentic, conștient de destinul istoric al țării, și că greșelile sale „sunt lecții pe care nu le vom repeta”.

„Care a fost proiectul esențial al taberei politice după Iliescu?”

Vasile Dîncu susține că, odată cu dispariția lui Ion Iliescu, „trebuie să ne amintim că solidaritatea autentică și protecția celor vulnerabili sunt esența politicii autentice de stânga, și nu populismele și pragmatismul aleatoriu pe care le-am practicat adesea.”

„Toți, adversari sau parteneri, ar trebui sa ne autoanalizăm și să răspundem sincer la întrebări simple: Ce am realizat în ultimele două decenii, după ce România era membră NATO și încheiase negocierile de aderare la UE? Care au fost obiectivele importante ale taberei politice opuse lui Iliescu?

Sincer vorbind, aceste întrebări se adresează și noastră, de stânga, care am fost în putere de mai multe ori în aceste două decenii. Istoria îl va judeca, spun astăzi adversarii săi cu respect. Dar istoria este deseori o relatare scrisă și reanalizată mereu de către învingători. Timpul, însă, îi va da lui Ion Iliescu dreptatea cuvenită, amintirea nevoii continue de solidaritate și echitate în societatea românească, de peste 35 de ani, în căutarea unui proiect comun. La despărțirea de Ion Iliescu, avem datoria de a redescoperi și de a revitaliza valorile autentice ale stângii pentru generațiile viitoare”, conchide Vasile Dîncu.