O tânără companie americană, fondată de un adolescent de 19 ani, atrage atenția lumii tehnologice. Intempus, creată de Teddy Warner, dezvoltă roboți cu reacții emoționale simulate. Aceștia pot simula puls, temperatură corporală și chiar transpirație, elemente considerate esențiale pentru o interacțiune mai naturală cu oamenii.

Funcțiile roboților vizează reproducerea stărilor fiziologice, pentru o comunicare mai autentică.

Inteligența artificială și „umanizarea” roboților

Ideea proiectului a luat naștere în timpul colaborării lui Warner cu platforma Midjourney, specializată în generarea de imagini cu ajutorul inteligenței artificiale. Aici, tânărul a lucrat la un model de inteligență artificială capabil să imite procesul decizional uman în contexte reale (world model).

Cu toate acestea, Warner a observat că lipsesc reacțiile fizice care însoțesc emoțiile umane în aceste modele.

„Roboții actuali funcționează pe o logică simplă: observare-acțiune. Dar oamenii nu reacționează la fel. Între observare și acțiune există o fază intermediară, legată de starea fizică și emoțională”, explică Warner.

Pentru o interacțiune mai intuitivă, roboții trebuie să imite procesele interne umane.

Pentru a crea această „stare fiziologică artificială”, Warner și echipa sa au folosit teste psihofiziologice pentru a colecta date despre transpirație, puls și alte reacții fiziologice în diverse situații emoționale.

Bazându-se pe aceste date, au dezvoltat un model AI capabil să creeze un profil emoțional credibil al robotului în diverse contexte.

În ciuda aspectului futurist, startup-ul a obținut finanțare de la Thiel Fellowship, un program care sprijină tineri inovatori dornici de a crea proiecte tehnologice ambițioase.

Etica tehnologiei

Warner a informat că s-a implicat în colaborări cu mai multe entități tehnologice, iar testele cu roboții „emoționali” în situații reale au demarat.

În prezent, utiliza echipamente produse de alte companii, dar nu exclude dezvoltarea propriului hardware în viitor.

Pe termen scurt, această tehnologie ar putea sprijini îngrijirea persoanelor vârstnice, terapia, educația sau relațiile cu clienții.

Cu toate acestea, apar preocupări legate de etică: cât de mult ar trebui să ne atașăm de mașini care „simulează” emoții? De exemplu, cum reacționăm când roboții simulează frică, stres sau anxietate, emoții care pot indica vulnerabilitate?

Indiferent de răspunsuri, cercetările lui Intempus marchează o schimbare a perspectivei asupra roboților, care nu vor mai fi percepuți doar ca instrumente, ci ca entități capabile să inducă simțuri.