**Petrotrans SA, companie a statului român, încă oficial în evidență, deși nu mai are activitate din 2005**

Vicepremierul Oana Gheorghiu a rememorat situația companiei Petrotrans SA, afirmând că aceasta „a murit de trei ori” în ultimii ani și a fost „furată bucată cu bucată”. În ciuda lipsei de activitate de aproape două decenii, statul plătește anual 27.960 de euro pentru o conductă pe care hoții au demontat și pe care nimeni nu a semnat o decizie de radiere.

Istoricul companiei și furturile din conducte

Petrotrans SA nu a fost niciodată listată la bursă, fiind în totalitate în proprietate statului. În perioada 1996-2005, compania a traversat multiple etape complicate, incluzând o desființare și reorganizări administrative.

Primul semnal de alarmă a fost dat în 2000, când o patrulă de jandarmi a descoperit prima rețea de furt din conducte. În anii următori, rețeaua de furt s-a extins, fiind controlată de elemente cu complicitate din forțele de ordine. În 2004, hoții au montat o instalație de 250 de metri sub canalul Dunăre-Marea Neagră, pentru a alimenta barje, furând peste 100.000 de tone de produse petroliere în acel an, cu o pagubă estimată la peste 80 de milioane de euro.

Evoluția juridică și economică a Petrotrans

În 2005, o ordonanță guvernamentală a reorganizat sectorul, desemnând Petrotrans SA ca operator licențiat, dar compania nu i-a fost atribuită concesiunea, ceea ce a blocat operațiunile acesteia. În același an, activitatea Petrotrans a încetat, nu din cauza pieței sau managementului, ci din cauza unei decizii administrative. În 2007, compania a intrat în faliment, cu toți angajații concediați și infrastructura distrusă, iar stocurile de produse nevandabile.

În 2012, Curtea Supremă a condamnat 56 de persoane, inclusiv polițiști și jandarmi, pentru complicitate la furt, cu o pagubă oficială de 150.000 de euro. Aceasta este o sumă marginală în comparație cu prejudiciile totale estimate, de sute de milioane de euro, în perioadele de vârf.

După faliment, în 2012, lichidatorul a recuperat 7,3 milioane de lei din vânzarea de vehicule, vagoane cisternă și conducte dezafectate la fier vechi. Unele terenuri au fost scoase la licitație de 60-70 de ori, însă prețurile au scăzut cu peste 60% față de evaluare, iar cumpărători nu s-au găsit.

Perspectiva actuală și situația juridică a companiei

În 2019, lichidatorul a depus raportul final pentru închiderea procedurii, cerând oficial această închis. Însa, la vot, o decizie a fost blocată de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, care a manifestat un interes redus, având de recuperat doar 6.959 lei, circa 0,0021% din creanțe. Astfel, procesul de lichidare continuă, iar compania încă figurează în evidențele oficiale din 2026.

Deși oficial, Petrotrans SA încă există, în practică ea nu mai are activitate de aproape 20 de ani. Statul continuă să plătească anual 27.960 de euro pentru o conductă furată, fără ca nimeni să fi semnat o hârtie oficială pentru radierea din inventarul domeniului public. Creanțele totale neachitate se ridică la circa 329 milioane de lei, posibil chiar dublu dacă ajustăm la valoarea actuală.

Concluzii și critici

Vicepremierul Gheorghiu subliniază că, în ultimii 12 ani, Petrotrans SA a „murit de trei ori”: în 2005, odată cu retragerea activităților fără compensare; în 2007, odată cu intrarea în faliment; și în 2019, când lichidarea a fost blocată din interior.

Aceasta reprezintă, conform sursei, o situație în care compania nu mai există oficial din 2005, dar formal continuă să fie în evidențe juridice, generând costuri inutile pentru stat și perpetuând o stare de inactivitate administrativă. Gheorghiu accentuează că lipsa de decizie a statului a costat mai mult decât ar fi costat o eventuală decizie proastă și critică modul în care oficialii încearcă să folosească sloganuri legate de „ne vindem țara”.

Aceasta reflectă o situație neclară și costisitoare, în care o infrastructură strategică a fost pierdută și neutilizată, în condițiile în care procesul de închidere juridică a companiei încă nu s-a finalizat.