Senatorul social-democrat compară întâlnirea liderilor Trump și Putin cu Conferința de la Ialta din 1945.
„România, între Alaska și Ialta, sau când istoria pare să se repete. Summit-ul de la Anchorage, Alaska, dintre Donald Trump și Vladimir Putin, din 15 august 2025, este un eveniment de amploare, depășind cadrul războiului din Ucraina. Alegerea locației nu este întâmplătoare. Alaska, cel mai apropiat punct al Statelor Unite de Rusia, a fost strategic important și în Războiul Rece și reprezintă astăzi un nou loc de negocieri pentru viitorul ordinii globale.
Asemănarea cu Conferința de la Ialta din 1945 este evidentă. Atunci, în Crimeea, liderii marilor puteri au stabilit soarta Europei, fără a ține cont de voința statelor din est, determinând divizarea continentului. Astăzi, există riscul unui nou acord între puteri, amenințând Ucraina și aliații săi din est cu marginalizarea în deciziile care le privesc direct”, susține Fifor.
Fostul ministru evidențiază și obiectivele reale ale întâlnirii:
„În mod oficial, se va discuta despre încetarea ostilităților în Ucraina și despre un cadru pentru pace. În mod neoficial, fiecare parte are propriile sale obiective strategice:
- Donald Trump urmărește o victorie rapidă, pentru a demonstra eficiența sa în medierea conflictelor.
- Vladimir Putin dorește reafirmarea poziției sale internaționale și, dacă este posibil, recunoașterea câștigurilor teritoriale.
Există diferite scenarii posibile: un armistițiu cu cedări teritoriale; o simplă demonstrație de imagine pentru Moscova; o discuție premergătoare unui acord; sau, în varianta optimistă, o deschidere reală spre pace cu gesturi concrete, cum ar fi returnarea copiilor ucraineni deportați în Rusia.”
Uniunea Europeană: absentă în procesul de negociere
Senatorul consideră că „Uniunea Europeană observă jocul stabilit între Washington și Moscova, fără a avea un rol activ.”
„UE are o poziție fermă: este nevoie de încetarea ostilităților și participarea Ucrainei la negocieri. În realitate, UE urmărește negocierile între Washington și Moscova, fără a avea un rol direct la masa discuțiilor.
Această marginalizare este problematică, deoarece în UE există discrepanțe: statele din estul Europei insistă pe o poziție fermă față de Rusia, iar statele din vestul Europei, afectate de costurile financiare ale războiului, privesc mai favorabil ideea unei păci negociate, chiar și cu concesii.
Dacă Trump și Putin ajung la un acord care nu ține cont de Europa, UE trebuie să decidă rapid dacă îl sprijină sau se opune, riscând pe de o parte deteriorarea relației pe plan transatlantic și pe de alta, pierderea de credibilitate strategică.
România: între loialitatea față de SUA și securitatea națională
Impactul asupra României este considerat de senator o problemă de securitate națională.
Integritatea teritorială a Ucrainei este direct legată de siguranța frontierei estice a României. Orice cedare teritorială către Rusia ar genera noi amenințări în regiunea Mării Negre. România are două obiective strategice cheie: menținerea prezenței NATO și a Statelor Unite și o poziție solidă în context european.
România trebuie să mențină unitatea de poziție cu aliații estici pentru a proteja interesele naționale și principiile dreptului internațional. Un acord impus de Washington și Moscova, fără consultarea aliaților din est, ar obliga România la o alegere dificilă:
- Sprijinirea Statelor Unite, riscând să piardă credibilitatea regională.
- Alinierea cu poziția dură a UE și a vecinilor din est, riscând deteriorarea relației transatlantice.
Lecția Ialtei și pericolul repetiției
Istoria demonstrează că marile puteri negociază soarta Europei, iar țările din prima linie sunt cele mai afectate. Ialta a marcat pentru România pierderea suveranității după decenii de dictatură comunistă. Alaska nu trebuie să devină un nou punct de cotitură pentru statele din est.
Pentru a evita un astfel de scenariu, România trebuie să colaboreze activ cu Polonia și statele baltice și să se asigure că vocea sa și a Ucrainei este ascultată. Altfel, lecția istoriei va deveni o realitate.
