Un sistem de educație în declin, caracterizat de scăderea investițiilor și de creșterea analfabetismului funcțional, contrastează cu politicile de reformă ale lui Spiru Haret, care a transformat România în urmă cu peste un secol.

Contextul și realizările lui Spiru Haret

Spiru Haret s-a născut în februarie 1851, la Hanul Conachi din Iași. A fost primul român cu doctorat în matematică la Universitatea Sorbona, obținut după ce a plecat la Paris cu o bursă câștigată prin concurs. La Toulouse, teza lui despre planete a fost considerată un atu remarcabil.

În timpul administrației sale în învățământ, Haret a inaugurat aproape 2.000 de școli și a introdus primele grădinițe din România. El a reorganizat complet curricula, a introdus ore de gimnastică și vizite medicale, precum și un sistem de protecție pentru salariile mici, denumit „curba lui Haret”.

Reforma lui a vizat inclusiv liceul, restructurându-l în trei secții: clasică, reală și modernă, și simplificând programele școlare pentru mai multă utilitate practică. Poziția sa anti-elitistă s-a reflectat și în decizia de a elimina temporar examenul de Bacalaureat, considerat prea elitist, această măsură fiind revizuită abia în 1925, de Constantin Angelescu.

Impactul asupra învățământului românesc

Când Haret a preluat conducerea sistemului educațional, aproape 80% dintre români erau analfabeți, iar starea satelor era dramatică, fără infrastructură școlară sau profesori. În cei trei ani de mandate, el a reușit să disciplineze și să extindă școlile, contribuind la reducerea analfabetismului și la creșterea nivelului de cultură generală.

A creat programe pentru ucenici, școli pentru țărănci, și a promovat învățământul de la vârste fragede. În plus, a transformat liceul în trei secții distincte și a promovate cursuri pentru diverse categorii sociale. El a avut o viziune pentru o educație practică, adaptată nevoilor societății.

Moștenirea și decaderea sistemului actual

După moartea sa, în 1912, în ciuda operei sale de reformă, școala românească a cunoscut un declin lent. În prezent, situația s-a înrăutățit, fapt ilustrat de data recentă: aproape 42% dintre elevii români pot citi un text, dar nu pot explica conținutul sau trage concluzii.

Criza actuală sesizează un regres semnificativ față de realizările lui Haret, într-o etapă în care analfabetismul funcțional afectează circa 40–45% dintre elevii de 15 ani, fiind peste media europeană.

Investiții și politici publice

Includerea în bugetul educației a fost redusă la 2,8% din PIB, de către Guvernul Bolojan, rezultând o scădere de 3 miliarde de lei față de anul anterior. Această austeritate a amplificat problemele structurale, întrucât fondurile pentru învățământ sunt insuficiente pentru modernizarea și extinderea infrastructurii.

Policile de reducere a sprijinului financiar pentru studenți și de înăsprire a criteriilor pentru burse contrastează cu deciziile mai vechi ale reformatorilor, precum Haret, care a severificat analiza socială și investițiile în școală.

Reacții și consecințe

Decizii precum reducerea bugetului pentru educație au fost criticate de către reprezentanții sistemului. În același timp, autoritățile au distribuit 120 de burse pentru doctoranzi și cercetători din Africa și alte state francofone, în timp ce profesorii și studenții cer demisia primarului Nicușor Dan, acuzându-l de uitare și lipsă de sprijin.

Lipsa finanțării și măsurile de austeritate pentru învățământ continuă să accentueze criza de personal calificat și să adâncească decalajul dintre realitatea actuală și nivelul de dezvoltare și reformă atins de sistemul dinainte de primul Război Mondial.

Este clar că actuala politica educațională nu oferă soluții concrete pentru combaterea analfabetismului funcțional, ao problemă critică pentru viitorul sistemului de învățământ din România.