Scrisorile lui Vlad Țepeș păstrate în Sibiu par să conțină mult mai multe decât simple ordine militare și formule de curtoazie medievală. O analiză chimică avansată, realizată pe documente vechi de peste șase secole, relevă indicii neașteptate despre alimentația voievodului și despre comerțul din Transilvania secolului XV: pe aceste scrisori au fost identificate urme de orez, deși culturile de orez aveau să fie oficial cultivate în Europa abia peste un secol și jumătate, în Italia. În plus, pe același suport de hârtie au fost descoperite și urme ale bacteriei ciumei, ceea ce modifică cronologia epidemiilor din regiune.

Documente antice, tehnologii moderne

Punctul de plecare a fost un studiu publicat în 2023 în revista științifică Analytical Chemistry, în cadrul căruia o echipă internațională de cercetători a analizat trei scrisori semnate de Vlad Țepeș și păstrate în Arhivele Statului din Sibiu. Folosind tehnici moderne de analiză chimică a urmelor organice, specialiștii au examinat reziduuri rămase pe fibrele de hârtie: proteine, molecule din transpirație, lacrimi sau din contactul cu alimente și mediu.

Prima concluzie care a captat interesul publicului a fost legată de starea de sănătate a domnitorului. Cercetătorii au identificat markeri biologici compatibili cu o afecțiune rară ce poate provoca lacrimi amestecate cu sânge, ipoteză care ar putea explica legendele întunecate referitoare la Vlad Țepeș. Nu reprezintă o certitudine medicală, dar sugerează că voievodul putea avea probleme oculare și hematologice.

Într-un interviu ulterior, coordonatorul studiului, Gleb Zilberstein, a menționat pentru publicația locală Turnul Sfatului că aceleași scrisori pot oferi o imagine completă despre un întreg oraș. Analiza nu se limitează la starea de sănătate a domnitorului, ci reconstruiește „urmele” de plante, produse agricole și agenți patogeni care circulau în jurul Sibiului în urmă cu cinci secole.

Orezul prezent cu 150 de ani înainte în Europa

Cea mai impresionantă descoperire ține de alimentație. Conform lui Zilberstein, datele indică o dietă „aproape vegetală” pentru Vlad Țepeș, bazată pe plante și produse agricole locale. Printre moleculele detectate pe pergament se numără și urme specifice orezului – o descoperire care a surprins chiar și pe cercetători.

De regulă, istoricii fixează primele culturi de orez în Europa în Italia, la circa 150 de ani după perioada în care au fost redactate scrisorile analizate. Prezența orezului pe aceste documente semnifică faptul că boabele ajungeau în Transilvania prin rute comerciale orientale, probabil ca marfă de lux adusă de negustori. Aceasta nu implică neapărat cultivarea sa în zonă, dar demonstrează că orezul era cunoscut și consumat aici cu mult înainte de a deveni o cultură europeană.

Sibiul era, la acea vreme, un centru comercial important între Est și Vest, iar scrisorile confirmă această poziție strategică. Mărfuri din Orient – inclusiv orezul – treceau prin oraș, lăsând urme invizibile până azi pe documente oficiale. Pentru istorici, astfel de descoperiri pot revizui harta circulației produselor alimentare în Europa medievală și pot indica faptul că regiunea românească era mai conectată la rețelele comerciale ale timpurilor decât s-a crezut anterior.

Ciuma în documente și reconfigurarea datei epidemiei

Semnificativă este și descoperirea urmelor bacteriei Yersinia pestis – agentul patogen responsabil pentru ciumă – pe scrisorile lui Vlad Țepeș. Prezența microbului nu indică neapărat că domnitorul ar fi fost bolnav, dar relevă faptul că virusul circula deja în mediul în care au fost redactate și manipulat documentele.

Zilberstein observă că acest lucru ar putea indica o întârziere a momentului în care ciuma a ajuns în spațiul românesc. Istoria oficială leagă marile epidemii europene de anul 1347, când negustorii genovezi au adus boala din Crimeea. Urmele detectate pe scrisorile păstrate în Sibiu sugerează că rutele comerciale din zona Mării Negre ar fi putut să transporte ciuma în interiorul continentului mai devreme și într-un mod mai intens decât se credea.

Toate aceste concluzii sunt formulate cu prudență: ele se bazează pe urme chimice foarte fine și necesită verificări suplimentare și comparații cu alte documente din acea perioadă. Totuși, deschid un front de cercetare captivant, în care o simplă scrisoare oficială devine o „capsulă a timpului” cu informații despre dietele, bolile și aspectele vieții din jurul domnitorului Vlad Țepeș.