Reducerea accentuată a producției mondiale de cacao, cu până la 40% în ultimii doi ani, ridică semne de întrebare privind viitorul industriei ciocolatei la scară globală. Cultura de cacao se confruntă cu un „barometru climatic”, deoarece condițiile meteorologice extreme amenință sustenabilitatea culturilor mondiale de cacao.

În acest context, specialiștii avertizează că schimbările climatice, prin variații extreme ale precipitațiilor și temperaturilor ridicate, afectează semnificativ culturile din Africa de Vest, sursa majorității producției mondiale de cacao, reprezentând aproximativ 60% din total.

Este vorba despre țări umede precum Coasta de Fildeș și Ghana, unde temperaturile ridicate și precipitațiile abundente alternează cu perioade scurte de secetă.

Totuși, în ultimii doi ani, producția de cacao a înregistrat o scădere de până la 40%, ceea ce a dus la creșteri fără precedent ale prețurilor ciocolatei, manifests în anii ’70, specialiștii avertizând că, până în 2050, cacao s-ar putea să devină inexistență.

Numerosi factori indică riscul dispariției ciocolatei. Rapoarte anterioare au creditat exploatarea ilegală a resurselor, îmbătrânirea arborilor și contrabanda cu cacao, însă cercetările recente sugerează că principalul responsabil este contrastul extrem al precipitațiilor, conform Euronews.com.

Reprezentanții Institutului de Climă și Sustenabilitate de la Universitatea Harvard menționează că sensibilitatea boabelor de cacao la condițiile meteorologice nu este inedită, însă schimbările climatice „amplifică intensitatea precipitațiilor abundente”, pe măsură ce temperaturile cresc.

Pentru fiecare creștere de 1°C a temperaturii aerului, atmosfera poate reține cu aproximativ 7% mai multă umiditate, ceea ce poate genera ploi mai intense și mai consistente.

„Principiile fizice fundamentale sunt simple: o atmosferă mai caldă reține mai multă umiditate, intensificând precipitațiile extreme. Aceasta duce la umectarea excesivă a solului, eroziune și condiții favorabile pentru dezvoltarea bolilor fungice”, explică cercetătorii.

Din acest motiv, cercetătorii caută soluții inovatoare pentru a salva această industrie de la dispariție. Astfel, aceștia au explorat utilizarea unei plante rezistente la schimbările climatice pentru a înlocui cultura de cacao.

Motivați de această provocare legată de schimbările climatice, oamenii de știință de la Universitatea Națională din Singapore s-au concentrat asupra roșcovului, o specie tolerantă la condiții adverse, cultivată în zona mediteraneană, devenind o alternativă promițătoare pentru cacao.

Spre deosebire de cacao, roșcovul prosperă în climate calde și aride, având cerințe reduse de apă și fiind capabil să reziste secetelor. După procesul de prăjire, emană o „aromă distinctivă” asemănătoare cu cea de cacao, deși gustul său nu este identic.

Pentru a remedia această diferență, echipa a dezvoltat două metode de modificare a gustului plantei, utilizând enzime pentru a amplifica amărăciunea și a intensifica dulceața.

Tratamentul cu enzime reprezintă o metodă simplă și ecologică, necesitând o prelucrare minimă, comparativ cu alte tehnologii ce impun substanțe chimice agresive, precum acidul clorhidric, pentru a îmbunătăți profilul gustativ.

Prin optimizarea gustului roșcovelor, cercetătorii consideră că aceste tehnici pot încuraja producătorii de dulciuri să folosească roșcove în produsele care în mod tradițional necesită cacao, precum batoanele de ciocolată, pudra de cacao, băuturile din malț și alte delicatese.

Implementarea acestor metode la scară largă ar putea „reduca semnificativ” dependența industriei de cacao, sporind reziliența lanțurilor de aprovizionare în fața schimbărilor climatice și a bolilor culturale.

„Cercetarea noastră nu vizează doar replicarea aromelor cacao-ului, ci și diversificarea ingredientelor utilizate pentru alternative la ciocolată. Prin cultivarea unor specii rezistente la condițiile climatice, precum roșcovele, putem ajuta industria să se adapteze și să răspundă provocărilor de mediu, oferind consumatorilor produse de calitate”, afirmă Manfred Ku, coordonatorul principal al studiului.