Anterior, sateliții reprezentau obiecte rare și complexe, menite să ne ofere o înțelegere mai profundă a planetei. În prezent, aproape 12.000 de sateliți orbitează Pământul, mulți dintre ei fiind deja inactivi sau potențial periculoși pentru celelalte obiecte spațiale. Spațiul apropiat de Pământ devine un adevărat cimitir de metal și plastic în expansiune constantă.

Conform Biroului pentru Afaceri Spațiale al Națiunilor Unite (UNOOSA), în data de 11 iunie 2025, existau peste 11.780 de sateliți pe orbita terestră. Majoritatea se află pe orbita joasă (LEO), la altitudini sub 2.000 de kilometri. Aproximativ 8.110 sateliți se află pe această orbită, dintre care peste 6.000 fac parte din megaconstelația Starlink, un proiect al companiei SpaceX.

Orbitele planetei, din ce în ce mai aglomerate

Orbită medie (MEO) este folosită pentru sistemele de navigație globală (GPS, Galileo, GLONASS sau BeiDou), găzduind 199 sateliți. Mai departe, la aproximativ 36.000 de kilometri deasupra ecuatorului, sunt situați 552 de sateliți în orbita geostaționară (GEO), utilizați pentru comunicații și prognoze meteorologice.

O problemă majoră este creșterea posibilității coliziunilor dintre obiectele spațiale și a apariției resturilor cosmice necontrolabile. Există deja aproape 3.000 de obiecte nefuncționale pe orbita Pământului – sateliți deteriorați, componente de la misiuni anterioare sau fragmente rezultate din coliziuni.

Riscul fenomenului Kessler: când haosul orbital scapă de sub control

Fizicianul Donald Kessler a anticipat un scenariu îngrijorător în anii ’70: o coliziune majoră poate genera o ploaie de resturi care, la rândul lor, vor afecta alți sateliți, declanșând o reacție în lanț. Acest „sindrom Kessler” devine o temă tot mai des discutată, pe măsură ce numărul sateliților activi și inactivi crește exponențial.

În prezent, SpaceX intenționează să amplaseze 12.000 de sateliți Starlink, iar planurile viitoare ar putea duce acest număr la 34.400. Deși aceste constelații oferă acces la internet în zone greu accesibile, există riscul transformării spațiului într-un mediu periculos pentru cercetare, astronomie și viitoarele misiuni.

Aparitia și dezvoltarea megaconstelațiilor are și un impact negativ: poluarea vizuală a cerului. Astronomii se confruntă cu dificultăți în observații din cauza sateliților care reflectă lumina soarelui, iar pasionații de astronomie se plâng că, în anumite nopți, este mai ușor să observe un satelit decât o stea.