Rusia nu și-a diminuat ambițiile expansioniste, iar SUA nu va exercita presiuni în acest sens. Problemele teritoriale și garanțiile de securitate sunt în prezent aspecte neimportante, iar conflictul continuă. La data de 18 august 2025, Donald Trump s-a întâlnit cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski și liderii europeni, temerile de eșec sau de un scenariu mai grav nu au fost, totuși, justificate.

„Nu a avut loc nicio confruntare, nicio retragere prematură și nicio criză”, afirmă dr. Nigel Gould-Davies, cercetător principal pentru Rusia și Eurasia la Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS).

Conversațiile au fost cordiale, chiar pline de dinamism, continuă acesta.

„Trump a fost mult mai relaxat decât fusese în timpul întâlnirii cu președintele rus Vladimir Putin, în Alaska, cu trei zile mai devreme, unde se manifesta o anxietate plină de așteptare, urmată de dezamăgire. Atmosfera contează întotdeauna. Pentru Trump, mai mult decât pentru majoritatea liderilor, planul personal este unul geopolitic. Dar aspectele esențiale ale actorilor cheie contează mult mai mult. Politicile și resursele, nu strângerile de mână și umorul, vor modela rezultatul războiului Rusiei în Ucraina. După diplomația din ultimele zile, pacea pare mai îndepărtată ca niciodată”, continuă Nigel Gould-Davies.

„Nu există niciun indiciu că Putin își va diminua obiectivele expansioniste”

Trei elemente definitorii au ieșit în evidență după o săptămână de diplomație intensă.

„În primul rând, Trump a abandonat complet solicitările sale repetate, adresate Rusiei, pentru un armistițiu imediat. De asemenea, a exclus introducerea de noi sancțiuni. A acceptat argumentația lui Putin conform căreia conflictul se poate încheia doar după stabilirea unei soluții globale. Și a renunțat la singura armă pe care o considera capabilă să-l determine pe Putin să facă compromisuri.

În al doilea rând, poziția lui Putin, spre deosebire de cea a lui Trump, rămâne fermă și consistentă. Nu a modificat poziția în niciun mod semnificativ.

• Acesta este motivul pentru care summit-ul din Alaska s-a încheiat înainte de termen.
• Ca și înainte, Putin insistă asupra unei soluții care depășește cu mult aspectele teritoriale pentru a aborda „cauzele principale” ale conflictului.
• Acest lucru ar conduce la subordonarea statalității și a identității ucrainene și ar promova obiectivul său pe termen lung de a remodela securitatea europeană după criterii impuse de Rusia.

În al treilea rând, rezultă că mult discutatele aspecte teritoriale – scopul central al discuțiilor Europei cu Trump – sunt, în cea mai mare parte, irelevante în prezent. Acestea vor avea importanță atunci când vor apărea condiții pentru un proces de pace autentic.

Însă, în prezent, acestea reprezintă o distragere a atenției care riscă să ascundă profunzimea conflictului. Nu pentru a câștiga o mică parte din teritoriul ucrainean – Ucraina ocupată reprezintă un procent redus din suprafața terestră recunoscută internațional a Rusiei – a mobilizat Putin o economie de război și a pierdut peste un milion de soldați.

În prezent, nu există niciun indiciu că își va reduce ambițiile expansioniste, cu excepția cazului în care ajunge la concluzia că aceste ambiții ar putea pune sub semnul întrebării securitatea regimului său”, explică Nigel Gould-Davies.

„America refuză să intensifice acțiunile sale punitive, extrem de dure”

Orice „garanții de securitate” pe care partenerii transatlantici le acceptă pentru a asigura o soluționare teritorială sunt, prin urmare, și în acest stadiu, aspecte secundare.

Ucraina și Europa se pot întreba, justificat, în ce măsură astfel de garanții ar fi eficiente – chiar și dacă sunt elaborate cu detalii operaționale convingătoare.

„Dat fiind faptul că Trump a adoptat o poziție favorabilă Rusiei, Ucraina și Europa nu pot avea mare încredere că angajamentele actuale vor fi respectate la momentul testării. Acestea s-ar putea dovedi a fi promisiuni fără implicații practice și lipsite de substanță într-o criză.

Pe scurt, discuțiile occidentale prezintă în prezent pacea ca o soluționare stabilită din punct de vedere teritorial. Conform acestei viziuni, Rusia va accepta acest rezultat doar dacă va fi supusă unor presiuni intense pentru a renunța la obiectivele sale maximaliste din război. Și America refuză să intensifice sancțiunile sale unice, extrem de dure, care ar putea exercita o astfel de presiune. Pacea este încă absentă.