Pentru anumite persoane, cafeneaua reprezintă un spațiu de lucru ideal – beneficiază de priză și curent electric, au acces la Wi-Fi pentru conectarea la internet, iar un cappuccino savurat pe parcursul mai multor ore este tot ceea ce consumă. Problema este că, pentru personalul din local, această rutină devine tot mai frustrantă.
Un român care activează într-o astfel de cafenea a descris pe rețelele sociale cât de epuizant este să observe zilnic aceiași clienți care vin și ocupă o masă de la deschidere până la închidere, consumând… aproape nimic.
„Mă deranjează faptul că…”
Într-o postare pe Reddit, el a inițiat o discuție despre limite, bun-simț și regulile pe care anumite localuri ar trebui să le impună clienților.
„Ca și context, lucrez într-o cafenea și am început să nu mai suport acei oameni (programatori, IT-iști, freelanceri, antreprenori și alții) care vin din prima oră a dimineții și pleacă odată cu mine la închidere. Nu aceasta e problema și nu mă deranjează prezența lor, pot să stau și cu ei, și fără ei.”
„Mă deranjează faptul că vin la ora 08-09:00, pleacă la 17:00, iar consumul lor este doar un cappuccino și o apă (din filtrul local, nu cumpărată, sau în unele cazuri cu apă de acasă). Nu mănâncă, nu comandă nimic și nu se ridică de pe scaun sau canapea până la închidere (încep să cred că aplică metoda «Dacă nu mișc, poate nu mă vede»»).
„Întrebarea mea este: cum poți avea un astfel de comportament și nu te simți puțin vinovat? Eu nu pot merge undeva și să stau lepră, lipit de un scaun 7-8 ore, fără să comand nimic. Mă simt rău, mă simt vinovat față de ceilalți, pentru că le ocup spațiul, consum și energie pentru nimic.”
„Știu că mulți ar spune «Poți să le spui sau să întrebi dacă mai doresc ceva», însă locația nu permite acest lucru, fiind politică strictă și indiferentă, așa că nu e o soluție completă. Întrebarea este, din punctul de vedere al consumatorului: cum poți să fii atât de lipsit de considerare? Iar dacă te regăsești în aceste situații, mergi la bar și comandă o cafea! Mulțumesc»», a scris românul.
Reacțiile altor utilizatori
Unii cititori au susținut punctul de vedere expus, iar alții au împărtășit experiențe din alte țări:
„Am vizitat recent Portugalia în interes de serviciu și, într-o după-amiază, am ieșit cu colegii pentru o pauză. Uno dintre ei a venit cu laptopul. Când am ajuns în cafenea pentru relaxare, primul lucru spus de barista a fost că nu se acceptă munca pe laptop în acel local. Din discuții, am înțeles că majoritatea cafenelelor practică această regulă, pentru că există clienți care stau pe o cafea întreaga zi, fără să comande altceva.”
Alt utilizator a adus un exemplu local:
„La noi, în cafenelele Meron, este afișat pe casele de masă un cartonaș cu mențiunea că nu se permite utilizarea laptopului.”
O altă opinie a fost referitoare la comportamentul clienților:
„Nu înțeleg cum unele persoane pot sta 8 ore fără să comande măcar o gustare sau o băutură, chiar și simplă, sau o cafea.”
„Ar trebui impusă o regulă de către conducere, de exemplu, o consumare de o băutură la fiecare două ore. Astfel, clientul se menține hidratat, iar localul obține venit. De asemenea, ar putea fi interzis consumul de băuturi de proveniență externă, dar asta nu ar descuraja prea mult.”, a sugerat cineva.
Propunere pragmatică
Unele opinii au abordat și ideea unei „chirii” mascate pentru timpul petrecut într-un anumit spațiu: „Nu ar fi mai simplu să plătești o sumă fixă, de exemplu 10 lei pe zi, decât să suporti cheltuieli de chirie și utilități? Cafenelele ar trebui să adopte reguli clare.”
O altă sugestie mai aplicată:
„Eu aș propune plata în funcție de timp, ca o «chirii» pentru perioada petrecută. Consumția în sine să fie mai accesibilă, în cazul în care clientul consumă rapid, în 15 minute, pentru a evita costurile exagerate. Astfel, ar plăti fix pentru ceea ce consumă efectiv.”
Recomandarea autorului:
De sărbători, capitalele devin impresionant de decorate. Se pune accent pe cele mai frumoase iluminări și ornamente de sezon din București.
Cum se aplică TVA la cafea și narghilea? Exemplar de cafenea din Iași s-a trezit cu o restanță de peste un milion de lei fiscale.
O turistă din Italia s-a plâns de prețurile din București: „La revedere, România. Nu mă voi mai întoarce niciodată.”
