Unul dintre cele mai controversate proiecte imobiliare din România, Casa Radio din București, continuă să fie subiect de dispută juridică între dezvoltatorul Plaza Centers și statul român. Deși compania a pierdut recent procesul de arbitraj de la ICSID Washington, este în desfășurare un nou litigiu în Londra, unde solicită despăgubiri de până la 420 de milioane de euro. Miza financiară și implicațiile legale mențin tensiunile între cele două părți.

Plaza Centers continuă acțiunile juridice

Procurorii companiei au depus pe 8 mai 2026 declarația de apărare și cererea reconvențională la Curtea Internațională de Arbitraj de la Londra. În acest document, dezvoltatorul respinge pretențiile statului român și solicită despăgubiri cuprinse între aproximativ 60 și 420 de milioane de euro.

Reprezentanții Plaza Centers au precizat că mandatul avocaților care i-au reprezentat anterior atât în procesul de la ICSID, cât și în arbitrajul de la Londra, s-a încheiat pe 9 mai. Compania analizează în continuare toate opțiunile și pașii următori în acest conflict legal.

Procesul de la Washington și ce urmează

În luna aprilie 2026, Plaza Centers a anunțat că a pierdut procesul îndreptat împotriva statului român la ICSID Washington. În acest caz, compania solicitase despăgubiri de circa 425 de milioane de euro pentru blocarea proiectului Casa Radio.

Decizia a fost adoptată cu majoritate de voturi și a respins pretențiile companiei pe motiv de jurisdicție. Disputa nu a fost însă rezolvată, procesul de la Londra fiind încă în desfășurare. În vară, statul român a contestat parteneriatul public-privat și a solicitat anterior despăgubiri estimate la două miliarde de euro, însă ulterior a clarificat că aceste sume nu trebuie interpretate cumulativ cu cele solicitate de Plaza Centers.

Originea proiectului Casa Radio

Proiectul Casa Radio a fost inițiat în urmă cu aproape două decenii, fiind rezultatul unui parteneriat public-privat între Plaza Centers și statul român. Obiectivul inițial era transformarea clădirii într-un complex integrat, ce urma să include mall, birouri, hotel și centru de conferințe. În schimbul exploatării pe 49 de ani, autoritățile române urmau să primească o clădire de birouri.

Proiectul a rămas însă blocat ani de zile, fără investiții majore sau evoluție clară. Deși Plaza Centers a redus treptat prezența în România și a vândut terenurile, construirea nu a fost finalizată și proiectul a devenit un simbol al eșecului.

Caracterele simbolice ale clădirii

Casa Radio a fost construită ca parte a unei serii de clădiri monumentale ale regimului comunist, aliniate cu modelul arhitectural nord-coreean promovant de Nicolae Ceaușescu. Construcția avea menirea de a transmite ideea de putere și control, fiind comparată cu Palatul Parlamentului.

Clădirea, neterminată după căderea regimului, a rămas abandonată. Arhitectul Șerban Țigănaș explica că stilul arhitectural era monumental și dictatorial. În ultimul an al regimului comunist, Nicolae Ceaușescu a apărut la balconul acestei clădiri în cadrul ultimei parade oficiale de 23 august, chiar dacă fațada nu era complet finalizată.

Impactul asupra zonei și istoria construcției

Pentru realizarea Casei Radio, a fost demolat vechiul hipodrom al Bucureștiului, un spațiu cunoscut pentru sporturile ecvestre. Înainte de acest eveniment, zona găzduia baza sportivă Venus, legată de clubul cu același nume, fondat în perioada interbelică.

Transformarea terenului în obiectiv monumental a schimbat radical peisajul zonei și a înlocuit o relieful sportiv și recreativ cu o construcție simbolic-politică. Clădirea a fost oficial inaugurată pe 23 august 1989, fiind ultimul mare eveniment organizat de Nicolae Ceaușescu înainte de căderea regimului.

După Revoluție, Casa Radio a rămas abandonată și a devenit un exemplu de monumente nereabilitate și controverse legate de istoria comunistă a României. Timp de decenii, construcția a fost percepută ca un simbol al proiectelor grandioase, dar nereușite, ale regimului.

Casa Radio continuă să fie un punct nevralgic în peisajul imobiliar și politic al Bucureștiului, iar procesul juridic enervează toate părțile implicate.