În zilele toride de vară, o baie în piscină este binevenită. Cu toate acestea, puțini oameni își pun întrebarea dacă apa din bazinul ales este curată.

Astfel, un imunolog și specialist în boli infecțioase a studiat modul în care microorganismele se răspândesc în spațiile publice și cum poți preveni răspândirea lor.

Înotul, mai ales în piscinele publice și parcurile acvatice, prezintă o serie de riscuri specifice, de la iritații minore ale pielii până la infecții gastrointestinale.

În ceea ce privește microorganismele care pot contamina piscinele, vestea bună este că clorul, utilizat pe scară largă în piscine, este eficient în eliminarea multor agenți patogeni. Vestea mai puțin bună este că clorul nu acționează instantaneu și nu ucide totul. În fiecare vară, autoritățile de sănătate publică emit avertizări cu privire la posibile epidemii legate de înotul în piscine publice și parcuri acvatice, cauzate de expunerea la microorganisme.

Astfel, un raport al CDC din 2023 a înregistrat peste 200 de epidemii asociate cu piscinele între 2015 și 2019 în Statele Unite, afectând peste 3.600 de persoane.

Aceste epidemii au inclus infecții de piele, probleme respiratorii, infecții ale urechii și afecțiuni gastrointestinale. În timp ce multe dintre consecințele acestor infecții sunt minore, unele pot fi chiar grave.

Chiar și într-o piscină tratată corespunzător cu clor, unii microorganisme pot persista de la câteva minute până la câteva zile.

Unul dintre cele mai frecvente este Cryptosporidium, un microorganism microscopic care provoacă diaree apoasă. Parazitul unicelular are o membrană exterioară rezistentă ce îi permite să supraviețuiască în apă tratată cu clor până la 10 zile.

Acesta se răspândește atunci când materiile fecale, adesea provenite de la o persoană cu diaree, intră în apă și sunt ingerate de un alt înotător. Chiar și o cantitate mică, invizibilă cu ochiul liber, poate infecta zeci de persoane.

Un alt microorganism frecvent este Pseudomonas aeruginosa, o bacterie care poate cauza erupții cutanate în jacuzzi și otită externă. Viruși precum norovirusul și adenovirusul pot, de asemenea, persista în apa piscinei și pot provoca boli.

Înotătorii introduc în apă diverse reziduuri corporale, inclusiv transpirație, urină și celule moarte ale pielii. Aceste substanțe, mai ales transpirația și urina, interacționează cu clorul pentru a forma substanțe chimice secundare, numite cloramine, ce pot prezenta riscuri pentru sănătate.

Substanțele secundare sunt responsabile pentru mirosul puternic de clor. O piscină curată nu trebuie să aibă un miros puternic de clor, ci să fie lipsită de miros.

Cum te protejezi la o piscină publică

În primul rând, este important să te speli cu apă înainte de a înota. Clătirea măcar un minut îndepărtează majoritatea impurităților și a uleiurilor de pe corp, îmbunătățind eficacitatea clorului. Evită piscina dacă ești bolnav, mai ales dacă ai diaree sau o rană deschisă. Microorganismele se pot răspândi rapid în apă.

Dacă ai fost diagnosticat cu criptosporidioză, trebuie să aștepți două săptămâni după dispariția diareei înainte de a reveni la piscină.

Fă pauze regulate la toaletă. Pauzele regulate sunt importante pentru atât copii, cât și adulți, pentru a preveni incidente nedorite în piscină.

Verifică și schimbă scutecele departe de piscină pentru a preveni contaminarea fecală.

Îți usucă bine urechile după înot pentru a preveni otita externă și, în final, ia o baie după înot, pentru a elimina microorganismele din piele.