Investițiile sporite în apărare vor fi ineficiente dacă guvernele occidentale nu se preocupă și de criza climatică în țările sărace, avertizează fostul șef al programului ONU pentru dezvoltare.

„Cu cât restricționați mai mult intervenția concentrându-vă doar pe problemele interne, cu atât deveniți mai vulnerabili”, a declarat Achim Steiner, care a încheiat recent cel de-al doilea mandat ca administrator al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). „Această vulnerabilitate se poate transforma rapid într-o criză reală.”

„Nu puteți colabora cu state dependente pentru rezolvarea problemelor”

Multe state, inclusiv SUA, Marea Britanie și unele țări din UE, își măresc bugetele pentru apărare, dar reduc drastic ajutoarele internaționale.

Steiner consideră această strategie lipsită de perspectivă.

„Cu cât diminuăm finanțarea pentru asistență și cooperare cu țările în curs de dezvoltare, cu atât pierdem mai multă capacitate de acțiune”, a afirmat el.

„Se pierde controlul, pentru că nu mai puteți colabora cu statele de care depindeți pentru rezolvarea problemelor globale.”

Îți limitezi propria capacitate de a construi o economie națională mai rezistentă, într-o lume interconectată.

„Cel mai mare pericol sunt terorismul cibernetic și următoarea pandemie”

Criza climatică riscă să degenereze dacă statele nu își recunosc obligațiile globale.

„Cel mai semnificativ pericol nu este amenințarea militară a țărilor vecine, deși aceasta va rămâne mereu o posibilitate”, a declarat Steiner.

„Este vorba de terorismul cibernetic, de următoarea pandemie pentru care nu suntem pregătiți și, sigur, de consecințele schimbărilor climatice necontrolate.”

Guvernele ar trebui să prevadă pe termen lung, considerând finanțarea pentru climate și dezvoltare în țările mai sărace, precum și cooperarea globală, ca parte integrantă a efortului.

Poate chiar integrând, sau asociind, aceste fonduri cu bugetele de apărare.

„O astfel de viziune asupra securității justifică investițiile în apărare și descurajare, precum și în dezvoltare și reziliență, care, prin definiție, necesită o componentă internațională puternică.

Ambele sunt, în final, componente esențiale ale unei strategii naționale de securitate”, a afirmat Steiner.