Jurnalistul Dan Tapalagă analizează începutul mandatului președintelui Nicușor Dan, considerându-l dezastruos.

În primele două luni de la câștigarea alegerilor, președintele Nicușor Dan a demonstrat o incapacitate de a-și impune poziția politică, a greșit grav și a arătat o înțelegere limitată a mecanismelor statului, precum și absența unor instincte politice. De exemplu, într-o discuție recentă cu jurnaliștii, președintele a recunoscut că alegerea Simonei Tănăsescu la șefia Curții Constituționale l-a surprins. Șeful statului se aștepta la o altă candidată, fie la Mihaela Ciochină, desemnată judecătoare de fostul președinte Klaus Iohannis, fie la Iulia Scântei, despre care se vehicula că ar avea sprijinul premierului Ilie Bolojan.

Fără o implicare directă, Nicușor Dan a constatat doar surpriza. Curtea Constituțională este o instituție esențială în stat. Aceasta are puterea de a influența alegeri prezidențiale și chiar de a suspenda un președinte. Se pare că președintele nu a înțeles pe deplin acest aspect, uitând, de pildă, că suspendarea lui Traian Băsescu nu ar fi fost posibilă fără concursul Curții Constituționale din 2012.

Un minim simț al politicii ar fi putut-o face pe Nicușor Dan să acționeze mai decisiv în alegerea conducerii Curții. Simina Tănăsescu, deși a fost aleasă, este o profesionistă recunoscută. Cu ușurință, ar fi putut fi ales un judecător anti-reformist sprijinit de PSD: Cristian Deliorga, Gheorghe Stan sau Bogdan Licu. Alegerea noului președinte al CCR a fost lăsată la întâmplare, din cauza lipsei totale de implicare a președintelui Dan. Nimeni nu știa cu exactitate preferințele președintelui, fiecare votând după bunul plac.

Cei care consideră o atitudine pasivă ca fiind principială, arguând lipsa implicării președintelui în justiție, ar trebui să reflecteze. Președintele Dan a încercat — într-un mod foarte timid — o intervenție. El a sunat-o pe Lia Savonea, rugându-i să nu candideze la șefia Înaltei Curți, pentru că acest lucru ar transmite un mesaj negativ în sistem. Savonea, sprijinită de regimul anterior, l-a refuzat politicos, invocându-și dreptul constituțional de a candida.

Nu-mi pot imagina niciun alt președinte — poate doar pe Emil Constantinescu — lipsit de capacitatea de a-și impune voința politică. Un șef de stat are o poziție de autoritate și putere reală, dacă știe cum să o utilizeze. Lipsa unei astfel de conduceri este imediat vizibilă pentru tot sistemul. În justiție, nu s-a obținut absolut nimic: Inspecția Judiciară, Înalta Curte, judecătorul propus de PSD la Curte (Mihai Busuioc) — toti au provenit din tabăra anti-reformistă, trecând nestingheriți pe lângă președintele Dan.

Adăugând și eșecul negocierilor pentru formarea guvernului, unde PSD a obținut tot ce și-a dorit — inclusiv Ministerul Justiției. Așadar, PSD va propune noii procurori-șefi ai DNA și Parchetului General, pe care Nicușor Dan dorește să-i schimbe, dar le-a dat PSD-ului puterea de a face aceste numiri.

Cel mai grav autogol a fost contestarea legii care înăsprește pedepsele pentru propaganda extremistă la Curtea Constituțională. Nicușor Dan a reprodus, practic, argumentele diverselor grupări anti-reformiste. Această acțiune a fost salutată public de o fundație legionară.

Află mai multe detalii despre acest subiect!