Din cel de-al Doilea Război Mondial și până în prezent, Statele Unite nu au avut succes în războaiele din Orientul Îndepărtat. În Vietnam, Irak și Afganistan, Washingtonul nu a atins scopurile propuse, iar aceste insuccese trebuie luate în considerare înainte de orice nou conflict. În toate aceste confruntări, obiectivele au fost politice, dar mijloacele, militare, ne-au condus la eșecuri din punct de vedere strategic.

Acest lucru nu se datorează lipsei de putere militară a SUA. Iar ideea unui război limitat este o iluzie. Pentru cei implicați, niciun război nu este limitat.

Cu toate acestea, în Vietnam, Irak și Afganistan, au existat constrângeri asupra armatei – atât în ​​ceea ce privește forța utilizată, cât și strategiile și tacticile permise pentru atingerea scopurilor politice.

„De la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, SUA au avut tendința de a subestima capacitățile și rezistența adversarilor”, consideră George Friedman, fondatorul și președintele Geopolitical Futures.

Probleme militare fundamentale

Riscul unei implicări directe a Rusiei este parțial legat de această mentalitate a războiului limitat. Dar se bazează și pe provocările unei intervenții militare.

„Există două probleme militare esențiale de luat în considerare când se discută despre a da Rusiei o lovitură decisivă pentru a schimba cursul războiului (n.red. – din Ucraina).

• Prima este amploarea forței necesare și pierderile care ar putea fi suferite.
• A doua constă în logistică și geografie.

Se estimează că armata rusă numără aproximativ 1 milion de militari, dintre care aproximativ 600.000 luptă pe frontul ucrainean. Totodată, Rusia se poate baza și pe 2 milioane de rezerviști.

Statele Unite au aproximativ 100.000 de militari activi în Europa. Europa ar putea, cel puțin teoretic, să suplimenteze forțele americane.

Probabil că Rusia are mai puține trupe eficiente decât indică cifrele, iar armata sa nu a demonstrat o eficiență copleșitoare în Ucraina.

Chiar și așa, SUA ar trebui să desfășoare un număr mult mai mare de militari decât cei disponibili în prezent în Europa. Acest proces ar dura mult timp, iar forțele rusești s-ar putea mobiliza și desfășura similar.

„Distanța dintre aceste porturi și Ucraina este de aproximativ 3.200 de kilometri”

O problemă distinctă, dar strâns legată, vizează tehnologia. În Ucraina, dezvoltarea tehnologică a făcut apărarea mai eficientă decât ofensiva. Utilizarea sateliților și a dronelor face ca numărul mare de trupe necesare pentru o ofensivă să fie extrem de vulnerabil.

„Până acum, Rusia a adunat în general trupe pentru atac, Ucraina fiind în cea mai mare parte în defensivă.

În cazul unei intervenții americane menite să contracareze capacitatea Rusiei de a amenința Europa, scopul politic ar fi distrugerea armatei ruse pentru a preveni alte invazii.

Prin definiție, o astfel de intervenție ar plasa SUA într-o poziție ofensivă, iar desfășurarea unei astfel de forțe necesită luni, nu zile, timpul fiind o perioadă de vulnerabilitate.

Logistica este o preocupare și mai importantă. În timpul Războiului Rece, forțele americane erau concentrate în Germania și în zonele din vest. Liniile de aprovizionare din porturile franceze și germane erau relativ scurte. Distanța dintre aceste porturi și Ucraina este de aproape 3.200 de kilometri.

NATO a presupus că va angaja Rusia într-un război defensiv, cu linii de aprovizionare disponibile lângă front și provizii din SUA aduse de nave aflate la cel mult sute de mile distanță.

Există porturi mai apropiate în Polonia, dar navele ar trebui să traverseze zone de blocaj, fiind vulnerabile la dronele și rachetele rusești. Rusia, pe de altă parte, ar avea rute mult mai scurte de aprovizionare”, conchide George Friedman.

„Statele Unite nu trebuie să subestimeze riscurile sau să supraestimeze interese proprii”

Strategia de a gestiona relația cu Rusia a presupus că Moscova va întâmpina dificultăți logistice semnificative în deplasarea trupelor spre vest și că NATO va lupta pe rute de aprovizionare mai scurte. Aceasta a fost considerată o descurajare majoră pentru Rusia. O intervenție americană în Ucraina ar anula-o.

„Este adevărat că Rusia nu a luptat bine în Ucraina, dar există diferențe între armatele care apără țara și cele care atacă o altă țară. Așa cum liniile scurte de aprovizionare ajută Ucraina, la fel ar ajuta Rusia dacă SUA ar trece la ofensivă.

Prin urmare, cei care doresc o implicare a SUA pentru o lovitură decisivă asupra Rusiei trebuie să recunoască faptul că Ucraina nu este un teatru de operațiuni potrivit pentru confruntarea cu Rusia. Germania de Vest a fost un teritoriu mult mai potrivit.

Ironic, dacă SUA doresc un război conventional cu Rusia, ar trebui să încurajeze Rusia să-și deplaseze forțele principale spre vest. Moscova probabil nu o va face și nici nu ar putea, dar asta nu contează.

Ideea este că, la fel ca în alte războaie anterioare, Statele Unite nu trebuie să subestimeze riscurile sau să supraestimeze interesele naționale. SUA are interesul de a slăbi Rusia, dar o intervenție eficientă ar fi masivă și vulnerabilă în mai multe moduri.

De aceea consider că SUA trebuie să-și adapteze interesele naționale la riscurile asumate. Strategia Biden-Trump de a furniza informații și armament Ucrainei și de a aștepta o soluție negociată este singura strategie viabilă și cel mai bun mod de a urmări interesul național american”, concluzionează fondatorul și președintele Geopolitical Futures.

Imagine principală – Profimedia Images