După decenii în care marginea Sistemului Solar a fost mai mult o concept decât o reprezentare cartografică, agenția aeronautică și spațială afirmă că se apropie de cel mai detaliat tablou de până acum. Sonda IMAP (Interstellar Mapping and Acceleration Probe) a ajuns în zona sa funcțională, într-un punct strategic din spațiu, de unde va realiza scanări ale heliosferei, balena uriașă de particule și câmp magnetic generată de vântul solar, care ne separă de spațiul interstelar.

Scopul nu este strict unul de curiozitate: forma și „elasticitatea” heliosferei depind de activitatea Solară și de mediul interstelar în vecinătate. Aceasta influențează nivelul de protecție împotriva radiației cosmice ce provine dincolo de Sistemul Solar.

De ce o sondă plasată aproape de Pământ poate analiza marginea Sistemului Solar

Deși pare contradictoriu, IMAP nu trebuie să zboare până în „extremitatea” Sistemului Solar pentru a-l studia. Sonda a fost plasată la punctul Lagrange 1 (L1), situat la aproximativ 1,5 milioane km distanță de Pământ spre Soare, într-o zonă unde gravitația celor două corpuri se echilibrează pentru observații stabile, conform unui comunicat al NASA.

De acolo, IMAP poate evalua particule denumite „atomi neutri energetici” (ENA), generate când vântul solar interacționează cu particule din mediul interstelar, în zona unde heliosfera întâlnește spațiul exterior (inclusiv heliopauza și regiuni de șoc). Analizând ENA „din toate direcțiile”, sonda poate reconstrui o reprezentare tridimensională a frontierelor și a variațiilor acestora în timp.

Ce schimbări vor urma din 1 februarie și importanța pentru „vremea spațială”

Executarea oficială a colectării datelor științifice începe pe 1 februarie, după o etapă de „testare” în care instrumentele au fost asigurate și calibrate. Echipa de cercetare a anunțat deja rezultatele preliminare și date consistente despre ENA, pe un spectru larg de energii, indicând o grafică detaliată în raport cu „radiografia” pe care o va oferi IMAP.

Poziția sa în punctul L1 îi permite să monitorizeze Soarele fără obstacole și să contribuie la supravegherea vremii spațiale, oferind avertizări cu zeci de minute înainte de apariția episoadelor periculoase de radiație. În timp ce doar sondele Voyager 1 și Voyager 2 au trecut efectiv dincolo de heliopauză, IMAP poate completa „povestea” lor cu o perspectivă globală, nu doar cu măsurători pe traiectorii individuale.