Un motan adoptat în 2005 de un azil de bătrâni din Rhode Island a fost observat în mod repetat pentru comportamente care pot indica o capacitate de detectare a apropiatei morți. Oscar, un motan de șase luni, a fost implicat în peste 100 de cazuri în care a fost prezent lângă pacienți aflați în ultimele lor momente, comportament care i-a atras atenția personalului și cercetătorilor.

Inițial perceput ca un comportament obișnuit

La început, comportamentul lui Oscar a fost considerat întâmplător și lipsit de semnificație. Motanul prefera să stea retras, dar făcea ocazional un gest neobișnuit: se urca în patul unui pacient și refuza să plece, fiind găsit adesea ghemuit lângă persoana respectivă.

Corelație între comportament și deces

Personalul azilului a notat că, în aproape toate situațiile în care Oscar se așeza lângă un pacient, acesta deceda în scurt timp, în anumite cazuri în câteva ore. După aproximativ 20 de astfel de cazuri, specialiștii au început să ia fenomentul în serios și să anunțe familiile persoanelor respective.

Ipoteze despre abilitățile motanului

Cercetătorii au sugerat că Oscar ar putea detecta modificări subtile din organismul pacienților, precum schimbări chimice sau mirosuri eliberate de celulele în declin. Uniunea acestor semne ar fi motivul pentru care motanul se apropia de anumite persoane în ultimele lor momente.

Studii și observații suplimentare

Un caz diferențiat susține ipoteza: Oscar a ignorat un pacient aflat în stare gravă și s-a așezat lângă altul, aparent mai sănătos. Paradoxal, pacientul mai sănătos a decedat primul, întărind suspiciunea că motanul reacționa la anumite semnale subtile, mai degrabă decât la starea vizibilă a pacientului.

Declarații și concluzii

De-a lungul anilor, personalul azilului a estimat că Oscar a fost prezent în peste 100 de astfel de cazuri. Motivul comportamentului său a rămas nerecunoscut pe deplin, iar cazul lui a devenit unul dintre cele mai discutate din domeniul asumatei sensibiliități din medicina veterinară și umană.

Decesul motanului

Oscar a murit în 2022, în cadrul azilului, după o viață cunoscută pentru comportamentul neobișnuit, ce continuă să atragă interesul pentru posibilele capacități de percepere a momentelor fatale. Personalul azilului și cercetătorii mențin interesul pentru explicațiile dincolo de comportamentul instinctiv, fără a exclude ipoteze alternative.