La sfârșitul anului 2024, autoritățile americane estimau că organizația Hamas obține aproximativ 10 milioane de dolari lunar. Acești bani proveneau din campanii false de colectare de fonduri pentru ajutor umanitar. Unele dintre aceste operațiuni au fost investigate și în Italia, iar procuratura antiteroristă a dispus arestări și punerea sub acuzare a mai multor persoane.

Il Post indică faptul că, deși aceste contribuții nu reprezintă sursa principală de venit a organizației, importanța lor a crescut odată cu declanșarea conflictului din Gaza, când alte rute financiare au fost întrerupte sau au suferit diminuări.

Sprijinul Iranului și fondurile din Qatar

De la înființarea sa, Hamas a beneficiat de sprijin financiar din partea Iranului, principalul său aliat strategic. După preluarea controlului asupra Fâșiei Gaza, în 2007, organizația a primit fonduri și din Qatar.

Până în octombrie 2023, Qatarul transfera lunar milioane de dolari către administrația din Gaza. Între 2018 și 2021, aceste sume erau livrate în numerar, cu acordul Israelului și sub escortă militară. Oficial, fondurile erau destinate plății salariilor funcționarilor și achiziției de combustibil pentru centralele electrice. Guvernul israelian a permis aceste transferuri considerând că Hamas era mai interesată de administrarea Gazei decât de escaladarea conflictelor militare, ceea ce slăbea influența Autorității Naționale Palestiniene din Cisiordania.

Structuri financiare clandestine și companii fantomă pentru finanțarea Hamas

Finanțarea din Iran a fost mult mai puțin transparentă. În timp, Hamas a dezvoltat o rețea extinsă de companii în afara teritoriilor palestiniene. Acestea erau sprijinite de Teheran, transferând fonduri către Gaza. Structurile gestionau afaceri în minerit, construcții și imobiliare, cu active evaluate la sute de milioane de dolari. După 2019, în contextul agravării sancțiunilor, centrul operațional al rețelei a fost mutat în Turcia, unde organizația are mai multă libertate de acțiune.

Pentru a evita sistemele bancare convenționale, Hamas utilizează și metoda hawala, un mecanism de transfer de bani apărut în Evul Mediu. Acesta se bazează pe intermediari și relații de încredere, fără documente oficiale sau tranzacții bancare directe. Lipsa trasabilității face dificilă monitorizarea, iar hawala continuă să fie utilizată pentru transferuri din Iran și alte state din regiune către Gaza.

În ultimii ani, criptomonedele au devenit o opțiune tot mai frecventă pentru Hamas. Inițial folosite pentru donații mici, numărul crescut de astfel de tranzacții le-a transformat treptat în instrumente pentru transferuri semnificative. Deși tranzacțiile digitale pot fi urmărite teoretic, schimbarea constantă a portofelelor și utilizarea platformelor din țări care nu aplică standardele internaționale complică supravegherea.

Înainte de izbucnirea conflictului, o parte din fondurile Hamas provenea din taxe asupra mărfurilor și tranzacțiilor comerciale din Gaza. Aceste venituri au scăzut drastic din cauza blocadei totale. Surse diplomatice afirmă că, în timpul conflictului, gruparea ar fi confiscat o parte din ajutoarele umanitare, revând ulterior bunuri esențiale pentru a obține fonduri suplimentare.

Suspiciuni privind activitatea organizațiilor umanitare

Autoritățile israeliene susțin că unele fonduri colectate de organizații umanitare pentru Gaza ar putea fi redirecționate către Hamas. Ca urmare, mai multe ONG-uri au fost investigate sau au avut conturile blocate în state precum Germania, Franța, Marea Britanie și Olanda. În Italia, o anchetă recentă urmărește să clarifice dacă fondurile colectate aveau cu adevărat scop umanitar sau erau utilizate pentru finanțarea rețelei.

În ciuda sancțiunilor, blocadei și intensificării controlului internațional, Hamas reușește să-și mențină structurile administrative și să sprijine membrii organizației. Nu se cunoaște cu certitudine dacă resursele actuale provin din economiile acumulate anterior conflictului sau dintr-o combinație de metode – donații, criptomonede, rețele informale și deturnări de ajutoare – care continuă să fie dificil de monitorizat integral.