Mindfulness-ul, o practică din ce în ce mai populară în România și în întreaga lume, a devenit o industrie de miliarde de dolari. În același timp, cercetările recente relevă efecte adverse semnificative, iar promisiunile exagerate din domeniu ridică întrebări legate de responsabilitate și siguranță.

Ce arată cercetările despre efectele adverse ale mindfulness-ului

Studiile din ultimii ani indică faptul că reacțiile negative la meditație nu sunt o invenție recentă. Textelor budiste vechi, datând de peste 1.500 de ani, li se atribuie descrieri ale simptomelor precum anxietate, depresie și episoade psihoze asociate anumitor practici meditative. Aceste informații contrazic percepția asupra meditației ca fiind lipsită de riscuri.

Un studiu din 2022, realizat pe 953 de persoane din SUA, arată că peste 10% dintre participanți au raportat efecte adverse grave, care au persistat cel puțin o lună. Efectele raportate includ, printre altele, anxietate, depresie, simptome psihotice, disociere, depersonalizare și frică intensă.

O analiză din 2020, care acoperă peste 40 de ani de cercetări, identifică cele mai frecvent raportate reacții adverse. Printre acestea se numără anxietatea, depresia, precum și simptome psiho-delirante, disociative și episoade de frică intensă. Aceste reacții pot apărea atât la persoanele cu istoric de probleme psihice, cât și la cei fără astfel de probleme, după expunerea moderată la meditație.

Durata simptomelor poate fi de câteva săptămâni sau luni, ceea ce ridică probleme serioase pentru aplicarea și promovarea mindfulness-ului în cazul publicului larg, mai ales în contexte educaționale sau de dezvoltare personală.

Industria mindfulness și promisiunile prea optimiste

Practica mindfulness a fost transformată într-un produs comercial, promis ca soluție universală pentru stres, productivitate, relații și sănătate mentală. În acest context, mesajele sunt foarte optimiste, uneori aproape mesianice, iar riscurile și limitele rămân în plan secund.

Critici precum Ronald Purser au denumit acest fenomen „capitalist spirituality”, susținând că meditația a fost adaptată pieței și simplificată în mod excesiv pentru a fi vândută rapid. În SUA, piața meditației valorează miliarde de dolari, și această industrie facilitează promovarea beneficiilor fără o discuție solidă despre potențialele riscuri.

Jon Kabat-Zinn, una dintre figurile cele mai influente în popularizarea mindfulness-ului, a recunoscut într-un interviu că o parte semnificativă a cercetărilor privind efectele pozitive are probleme de calitate. În discursul public se păstrează însă un entuziasm exagerat, promițând chiar o transformare a societăților și a omenirii, ceea ce poate induce așteptări nerealiste.

Materialele care expun beneficiile meditației sunt mult mai vizibile decât cele care avertizează asupra riscurilor sau prezentelor rezultate negative. Un studiu din Marea Britanie, finanțat de Wellcome Trust pe peste 8.000 de copii, a arătat că mindfulness-ul nu a avut efecte semnificative asupra stării de bine și a putut avea efecte negative la cei cu risc de probleme psihice. Cu toate acestea, impactul public nu a fost proporțional cu amploarea acestor concluzii.

Ce lipsește și cum trebuie abordată meditația mai responsabil

Una dintre cele mai dificile întrebări ridicate de cercetare este dacă este etic să promovezi aplicații, cursuri sau sesiuni de mindfulness fără a menționa în mod clar riscurile posibile. În domenii precum sănătatea, avertismentele și limitele sunt norme, însă în cazul mindfulness-ului, mulți instructori susțin că practica „nu poate face rău”, ceea ce poate fi periculos.

Reacțiile frecvente ale persoanelor afectate, în special cele legate de anxietate intensă sau simptome psihice, sunt ignorate uneori, fiind recomandată continuarea practicii chiar și în situații de agravare. Astfel, oamenii fără sprijin adecvat pot ajunge să se confrunte cu probleme reale și prelungite.

Este esențial ca publicul să fie informat corect despre potențialele riscuri și despre necesitatea de a începe meditația gradual, fiind atenți la propriile senzații. În cazul apariției simptomelor neobișnuite, cel mai indicat este să se renunțe și să se solicite suport specializat decât să se continue ignorând avertismentele.

Cercetarea nu a stabilit încă ghiduri universale clare privind cine ar trebui să evite anumite tehnici sau în ce condiții trebuie să se aplice cu prudență. Practic, mindfulness-ul trebuie perceput ca un instrument, nu ca un panaceu universal, iar orice persoană interesată ar trebui să fie conștientă de posibilitatea reacțiilor adverse.

Aceasta înseamnă că promovarea practiciilor trebuie să fie responsabilă și transparentă, iar comunitățile educaționale și cadrele de specialitate trebuie să includă în discursul public și riscurile, nu doar beneficiile.